Articole De battre mon coeur s'est arrêté

Cum ti-a venit ideea realizarii unei noi versiuni a filmului FINGERS, de James Toback?

JA: Producatorul meu, Pascal Caucheteux, tocmai terminase productia la remak-ul facut de Jean-Francois Richet pentru filmul lui John Carpenter: ASSAULT ON PRECINNCT 13. A venit la mine si mi-a spus: “Vrei sa faci un remake? Daca da, care ar fi? Ei bine, raspunsul a fost evident. Trebuie sa fie dupa FINGERS al lui James Toback. De ce? Pentru ca filmul a avut un impact imens asupra mea, cand a fost distribuit. Dar si pentru ca este un film dificil de vazut acum. Nu este difuzat foarte mult, deci a dobandit un fel de aura de mister.

Practic, FINGERS reprezinta coada cometei filmului independent american din anii ’70. Eroul filmului este jucat de Harvey Keitel, la foarte putin timp dupa rolul din filmul lui Martin Scorsese, MEAN STREETS. Restul casting-ului vine din “lumea” lui Coppola. Este un film foarte conectat!
Intriga este plina de lacune, povestea are puncte forte dar si puncte slabe.

Si atunci cum de iti place atat de tare FINGERS?

JA: Datorita varietatii temelor, temele obisnuite si temele de substrat, de genul: “ Ce inseamna sa fii tata?”, “Ce inseamna sa fii mama?”, “Ce inseamna sa fii copil?”, “Cum iti poti schimba viata?”, “Pretul realizarii a ceea ce trebuie sa faci”, “Etapele devenirii unui adult, cum un barbat devine barbat…”.

De ce ti-ai plasat filmul-crima- in lumea afacerilor imobiliare?

JA: Actiunea filmului original a fost plasata in lumea mafiei italiene new yorkeze, iar noi ne-am dat seama ca asta nu ar fi tinut pentru filmul nostru. Iar cand am inceput sa ne gandim la ceva nou, ne-a venit ideea, mie si lui Tonino, utilizarii afacerilor imobiliare ca background (deja folisit in READ MY LIPS).
Am vrut sa plonjam in lumea meschina a investitorilor in imobiliare, a caror conduita nu este este tocmai frumoasa, oameni imorali. Alaturi de care, exista, in opinia mea, o paralela intre felul in care un escroc obtine controlul asupra vietii unor oameni si felul in care un investior de imobiliare obtine controlul asupra teritoriului pe care traiesc oamenii, teritoriu ocupat. In ambele cazuri se alege ceva ce nu este de ales.

V-au mai insiprat si alte filme?

JA: Nu am crezut ca mai aveam nevoie si de alte refeinte. FINGERS a fost de ajuns. Dar eu si Tonino am mai vazut si alte filme ale lui James Foley – GLENGARRY GLEN ROSS – care este plasat in lumea afacerilor imobiliare, o lume foarte masculina. Filmat intr-o singura locatie, liber si totusi constrans de parametrii formali.

De ce ai facut un film atat de realistic?

JA: Ei bine, pentru ca un film este intotdeauna realistic. Si pentru ca, cu cat o premisa initiala pare mai putin plauzibila (poate un barbat sa fie in acelasi timp un pianist de concert si un dealer de nimic?), cu atat povestea trebuie sa se desfasoare mai realistic. Altfel, personajele nu vor mai fi credibile, la fel si intriga si scenele actuale…Pe langa care, realismul introduce o scara morala. Realismul unui film introduce constrangeri folositoare: stiu ce e bine si ce e rau. Vad cat de greu ii este protagonistului sa treaca de la rau la bine, il costa ceva. Am decis sa filmez din aer, sa prind locatiile si oricare lumina ar fi fost in momentul acela. Nu mi-am facut griji pentru continuitatea luminii.

Cum l-ai ales pe Romain Duris pentru acest film?

JA: Aveam nevoie de un actor care se gasea la rascruce din punct de vedere profesional si personal. Si atunci imi trebuia cineva care arata bine, care sa fie credibil si ca investitor de imobiliare si ca dependent de muzica. De zece ani
i-am urmarit parcursul lui Romain, de la LE PERIL JEUNE, in care a jucat cand avea numai 20 de ani. L-am vazut evoluand si maturizandu-se… S-apoi, totdeauna cineva alege un actor pentru simplul motiv ca vrea sa-l filmeze…Nu puteam sa fixez camera pe oricine. Romain stimuleaza apetitul. Ne place sa ne miscam in jurul lui, sa-I observam miscarile.

Si inima mi se opri in loc se bazeaza foarte mult pe muzica. Cum a reusit Alexandre Desplat sa faca designul muzicii pentru film?

JA: Faptul ca Tom (Romain Duris) trebuia sa asculte si sa interpreteze o mare parte din muzica filmului a insemnat ca munca lui Alexandre a fost destul de clara: trebuia sa compuna ceva care sa fie muzica de film si muzica de JS Bach. Alexander a lucrat mai mult pe caracterul lui Tom, pentru a-I acompania diferitele stari de spirit. Muzica lui nu subliniaza niciodata actiunea, nu creeaza suspans sau tensiune. Este tema lui Tom. Nu stiu daca exista lucruri ca “muzica psihologica”, dar in cazul nostru s-ar putea aplica.

De ce ai pastrat Toccata in E Minor a lui Bach, aceeasi pe care Harvey Keitel o interpreteaza in filmul original?

JA: In Toccata, diferita de Masses sau Passions, Bach este un teoretician al clapelor. Piesele din Toccata sunt austere, dificile. Este o muzica geometrica, nu arata prea mult sentiment, fara sa aiba vreo urma de romantism. Daca, de exemplu, Tom ar fi interpretat Schubert, trebuia sa interpreteze muzica cu pathos si cu expresie. Cu inima. Si ar fi ajuns prea aproape de necazurile lui. Este el capabil sa se exprime? Are o inima?. Nu poate sa interpreteze decat piesele din Toccata pentru ca singura intrebare este: Pot sa interpretez notele care trebuie, la viteza care trebuie, in ordinea care trebuie?