Articole Collateral

(2004)

Colateral

Despre producție

Colateral se desfasoara de-a lungul unei nopti, in Los Angeles, orasul lui Michael Mann.

Regizorul si producatorul Michael Mann declara: “unul din lucrurile care m-au atras la scenariu a fost compresia timpului - totul se petrece intre 6 seara si 4 dimineata intr-unul dintre cele mai moderne orase ale Americii.
Aceasta este lumea si vremea in care se misca Vincent si Max si in care se deruleaza povestea.
In aceasta noapte totul in viata celor doi se schimba. Total si definitiv.

Filmul este coliziunea dintre doua vieti, coliziune ce se petrece in circumstante extreme. Vietile celor doi se condenseaza la maxim. Imi place intensitatea si rapiditatea cu care se succed faptele si sentimentele”. Mann adauga: “conventionala structura cu introducere cuprins si incheiere este incalcata. In film introducerea si cuprinsul lipsesc – apar diverse repercursiuni ale faptelor precedente pe parcursul noptii si toata povestea este de fapt un deznodamant. Tot filmul este al treilea act al piesei si asta m-a atras in mod deosebit.”
Cu toate acestea spectatorii nu vor avea nici un motiv sa se intrebe cum au ajuns la acest punct al povestii pentru ca lucrurile se clarifica in desfasurarea povestii.

Mann explica: “un cartel offshore ce se ocupa cu traficul de droguri descopera ca sunt o parte dintre oamenii de baza urmeaza sa fie acuzati de un tribunal din Los Angeles. Ei monteaza o actiune menita sa stopeze aceste acuzari omorand cinci martori cheie. Evident cartelul are un buget nelimitat astfel ca pot cumpara pe cei mai buni profesionisti in materie de crima comandata - asa cum este Vincent.

Cartelul a afectat luni de zile pentru a organiza aceasta actiune. Acum este vorba numai de punerea in aplicare si asta este treaba lui Vincent. Anumite conditii speciale il determina sa ia un ostatic si acesta este soferul de taxi Max”.
Scenaristul Stuart Beattie spune: “Max devine ostatic in propria masina atunci cand Vincent il poarta la locurile in care da loviturile iar relatia dintre cei doi se transforma in jocul de-a soarecele si pisica”.

Interesant este ca ideea scenaristului nu a venit de la ceea ce ar fi in mintea unui ucigas platit ci de la meseria de zi cu zi a soferilor de taxi.
Scenaristul spune: “ideea mi-a dat-o propria-mi experienta traita o data cand am luat un taxi de la aeroport catre casa. Am inceput sa vorbesc cu soferul si in momentul in care ma apropiam de casa vorbeam si barfeam ca niste vechi prieteni.
Deodata mi-am dat seama ca as fi putut fi oricine fara ca soferul sa stie. As fi putut fi un maniac ucigas care l-ar pandi din spate tot drumul. Am realizat ca poate fi ideea scenariului unei drame interesante. Drama ar fi despre doua persoane stand una cu spatele la cealalta intr-un spatiu inchis, doar ei doi. De aici am pornit”.