Stephen King

Stephen Edwin King s-a nascut la Portland, Maine, in 1947, al doilea fiu al lui Donald si Nellie Ruth Pillsbury King. Doi ani mai tarziu, tatal sau, care era ofiter de marina, a iesit "sa-si cumpere tigari" si nu s-a mai intors, lasand in urma o multime de datorii. Crescut numai de mama, micul Steve a avut o copilarie grea, marcata de repetate mutari dintr-un oras in altul, pana la stabilirea la Durham, in 1958, unde se gasea familia materna.

In anii '50, copilaria tanarului Steve a fost...

Stephen Edwin King s-a nascut la Portland, Maine, in 1947, al doilea fiu al lui Donald si Nellie Ruth Pillsbury King. Doi ani mai tarziu, tatal sau, care era ofiter de marina, a iesit "sa-si cumpere tigari" si nu s-a mai intors, lasand in urma o multime de datorii. Crescut numai de mama, micul Steve a avut o copilarie grea, marcata de repetate mutari dintr-un oras in altul, pana la stabilirea la Durham, in 1958, unde se gasea familia materna.

In anii '50, copilaria tanarului Steve a fost marcata de matineele pe care le vedea sambata, unde se proiectau mai ales filme de groaza si SF. Cinematograful ii va forma astfel gustul pentru horror, cum vom vedea mai tarziu in Orasul bantuIT , iar procedeul scrierii cinematografice il va influenta considerabil.

Steve a fost un adolescent nesigur pe el, bantuit de teama ridicolului si haituit de rautatile colegilor de clasa. Pentru a scapa de suferinta cotidiana, si-a gasit consolarea in lectura - a citit pentru prima oara Lovecraft, pe care l-a descoperit in 1960 intr-un cufar plin cu carti de groaza care apartinusera tatalui sau, scriitor amator. Povestirile lui Lovecraft au avut o influenta decisiva asupra lui - a inceput imediat sa scrie povesti la o masina de scris careia ii lipsea tasta n, ca in Misery, si "a publicat", impreuna cu fratele sau, ziarul Dave's Rag (Fituica lui Dave).

Intre 1962 si 1966 a frecventat Liceul Lisbon Falls, a publicat I Was a Teenage Grave Robber in Comic Review si a lucrat la primul sau roman apocaliptic, The Aftermath, care insa va ramane neterminat. In primul an de liceu a scris romanul Rage, publicat in 1977, apoi, un an mai tarziu, a redactat The Village Vomit (Voma satului), o parodie satirica a ziarului scolar.

In ultimul an de liceu, a lucrat la sectia de vopsitorie de la Worumbo.

In urma acestei experiente, a scris povestea Graveyard Shift (Schimbul de noapte) pe care a vandut-o revistei Cavalier pentru doua sute de dolari.

Intre 1966 si 1970 a urmat cursurile Universitatii Maine din Orono, specialitatea engleza, a participat la demonstratiile impotriva razboiului din Vietnam, a lucrat la biblioteca facultatii, a publicat primele sale povestiri si a tinut in Maine Campus, revista facultatii, rubrica permanenta "King's Garbage Truck" ("Autogunoiera lui King") in care se observa gustul pentru provocare.

Ca reactie impotriva cluburilor elitiste ale facultatii, si-a creat propria confrerie, pe care a numit-o Nitty Gritty Up Tight Society for a Campus with More Cools. Tot in aceasta perioada trena prin baruri cu colegii sai radicalisti, se droga si asculta muzica folk. Toata aceasta perioada o vom regasi in partea a doua a colectiei de povestiri Hearts in Atlantis , publicata in 1999.

In iunie 1970 a obtinut licenta in literatura, un certificat de profesor de liceu si o diploma pentru elocutiune si arta dramatica.

In 1971 s-a casatorit cu Tabitha Jane Spruce, viitoarea scriitoare si poeta T. King, cu care a avut trei copii: Naomi Rachel (n. 1972), Joseph Hillstrom (n. 1974) si Owen Phillip (n.1979).

A inceput sa scrie Carrie, dar, fiindca romanul nu avansa deloc, l-a aruncat la gunoi. Tabitha insa, care nu se indoia de talentul lui, l-a recuperat si l-a convins sa-l duca la bun sfarsit. In 1973 declicul s-a produs: Doubleday a acceptat Carrie, iar New American Library a cumparat drepturile de publicare a editiei de buzunar cu suma record de 400 000 de dolari. La scurt timp dupa aparitia romanului, mama sa a murit de cancer. In 1975 familia King si-a cumparat prima casa la Bridgton, Maine, iar Stephen King a publicat Salem's Lot la Doubleday.

De acum inainte, King isi va consacra viata exclusiv creatiei literare si, intr-o mai mica masura, productiei cinematografice.

Romanele sale se vor derula dupa o schema bine pusa la punct: in concretul vietii cotidiene irump anormalitatea, frica si oroarea, in cadrul luptei intre fortele Tenebrelor si cele ale Luminii. Apare tipul omului pozitiv, deschis catre ceilalti, care invinge dificultatile cu ajutorul credintei si curajului si care are simtul valorii umane si al socialului. De multe ori copiii sunt personajele favorite, ei depasesc obstacolele gratie imaginatiei lor bogate. Adultii invingatori sunt cei care au un suflet de copil.

In 1977 King si-a vandut casa si a emigrat in Anglia de unde s-a intors dupa trei luni. In 1978 a tinut cursuri de literatura si creatie literara la Universitatea din Maine.

In 1980 s-a mutat la Bangor, in Maine, intr-o superba casa in stil victorian si a donat bibliotecii Universitatii din Maine manuscrisele primelor sale romane, unele dintre ele nefiind niciodata editate.

Doi ani mai târziu, a început colaborarea cu Peter Straub pentru romanul Talismanul. În tot acest timp a continuat să publice, a bătut toate recordurile de vânzare și a primit numeroase premii. Tot în 1982 a adoptat pseudonimul Richard Bachman pentru a publica mai ales romanele din tinerețe. În ciuda biografiei fictive a lui Bachman, împinsă până la publicarea unei fotografii la fel de fictive pe supracoperta volumului Thinner,Misery,The Regulators; din nota editorului aflăm că soția defunctului Bachman, decedat în 1985, a găsit în podul casei un manuscris vechi pe care a hotărât să-l publice postum. Când cititorii au aflat că Bachman nu era altcineva decât un dublu literar al lui King, vânzările romanelor lui Bachman au explodat.

În toată această perioadă, King s-a opus unui proiect de lege împotriva pornografiei, a apărut pe coperta revistei Times cu ocazia apariției romanului Orașul bântuIT și și-a expus opiniile democrate și ecologiste. Interesat de cinematografie, a început să scrie scenarii și a avut rolul principal într-unul din scheciurile Creepshow, regizate de George Romero după unul dintre scenariile sale.

A participat la finanțarea construirii unui Centru al artelor și al muzicii din Massachussets, care poartă numele mamei sale, și a unei aripi suplimentare a bibliotecii municipale din Bangor. Lista donațiilor și a burselor pentru studenți este impresionantă. Bogat și celebru, a început să fie hărțuit de fani, nemaiputând ieși în public fără gardă de corp. Toată această perioadă se va regăsi în romanul Misery, în care Annie Wilkes, o admiratoare detracată, constrânge un scriitor să scrie romanul pe care și-l dorește.

Ca membru al formației The Rock Bottom Remainders, a dat numeroase concerte, mai ales la convenția Celor mai buni vânzători de cărți din Anaheim, California, iar în 1994 a străbătut cu motorul Statele Unite (7000 km), susținând prin acest proiect librăriile independente.

În iunie 1999 Stephen King a fost lovit de o furgonetă, în timp ce se plimba și citea pe marginea unui drum în pantă din Maine. Rănit grav, a stat în spital trei săptămâni, timp în care a suferit numeroase intervenții chirurgicale și a urmat terapie fizică. Ulterior a cumpărat acest vehicul pentru a-l trimite la un cimitir de mașini.

În decembrie 1999 a reînceput să scrie, iar în octombrie 2000 a apărut volumul On Writting (Despre scris).

Aparițiile sale în public au fost din ce în ce mai rare; în aprilie 2002 a acceptat un scurt interviu Time Magazine.

În martie 2003 a terminat seria The Dark Tower.

Stephen King este un mare fan al baseball-ului și al muzicii rock. Pentru a-și împlini aceste pasiuni, a creat și a finanțat postul de radio WZON în Bangor, care transmite meciuri de baseball și difuzează muzică rock.

În 2006 venitul anual al lui Stephen King a fost de 40.000.000 de dolari.