După multi-premiatul Ida, câștigătorul Oscarului pentru film străin în 2015, regizorul polonez Pawel Pawlikowski - deținătorul premiului pentru regie la Cannes anul acesta - revine pe marile noastre ecrane cu un film inspirat din viața părinților săi: Zimna wojna/Cold War/Războiul rece.
Cold War este plasat în perioada războiului rece, în Polonia, și ne spune pasionanta poveste de dragoste dintre doi oameni de condiții sociale diferite, cu temperamente la poluri opuse, aparent nepotriviți, dar incapabili să renunțe unul la celălalt. Iubit de critici, dar și de public, Cold War are forța de odinioară a cinematografului polonez clasic și era considerat un favorit al Oscarurilor pentru film străin încă dinainte ca filmul să fi fost nominalizat oficial de Polonia în această cursă.
Coloana sonoră, pe ritmuri de jazz și rock and roll, se împletește perfect cu povestea furtunoasă a cuplului în „una dintre cele mai colorate experiențe pe care le vei vedea vreodată alb-negru”, scrie revista Time Out.
„Filmul lui Pawlikowski, în egală măsură melodramă, film de dragoste, musical şi film de război, care a fost prezentat, recent, şi în România, atât la Festivalul Les films de Cannes à Bucarest, cât şi la Festivalul de film polonez CinePOLSKA, are un soi de măreţie, de profunzime a simţirii pe care alte creaţii de gen nu le au, chiar dacă (poate) au o intrigă mai întortocheată sau alt gen de dialoguri. Este o realizare unică în felul ei, pe care o recomand călduros spectatorilor de orice vârstă”, scrie un cititor Cinemagia.
„Interesant destinul lui Pawlikowski, polonezul care s-a întors acasă pentru a-și realiza marile filme abia acum când se apropie tot mai serios de senectute, acum cinci ani a fost admirabilul Ida, acum e acest formidabil Zimna wojna, unul dintre marile filme ale anului 2018, e reconfortant faptul că o asemenea capodoperă e nominalizată la toate categoriile importante ale premiilor Academiei Europene, poate va câștiga chiar premiul cel mare, emoționante interpretările celor doi actori din rolurile principale, Tomasz Kot și Joanna Kulig, el mi-a amintit un pic de Daniel day Lewis, ea are potențial de mare star al filmului european pentru perioada următoare”, e de părere un alt cititor Cinemagia, Sabin Alin.
„Filmată în alb-negru, pelicula lui Pawel Pawlikowski (acţiunea este plasată în timpul Războiului Rece) ne arată, încă de la primele cadre, că aparţine şcolii poloneze: sensibilitatea coexistă cu duritatea, personajele par a invoca divinitatea spre a le răspunde întrebărilor existenţiale (remarcabilă scena de la început, cu cel care priveşte atent o reprezentare religioasă de pe zidul ruinei unei mănăstiri, apoi ridică ochii spre Cer, parcă pentru a întreba: de fapt, ce caut eu aici? Scenă-cheie care va apărea şi la final. Cântecul este văzut ca o punte de legătură între terestru şi celest, iar cel care cântă are darul unic de a putea face vie această punte, de a transcende graniţele (formal) impuse. Se naşte o poveste de dragoste cu reprezentanţi din lumi diferite, eterna atracţie a contrariilor şi dorinţă către o cvasiimposibilă fuziune. Între muzica lui Chopin şi cântecele populare interpretate (atât de bine însă) de tânăra Zula este o diferenţă de clasă, de rafinament – şi totuşi Pawlikowski lasă de înţeles că aparţin, fundamental, aceleiaşi arte, şi atunci fuziunea amintită pare a avea totuşi un sens”, scrie un cinefil la pagina filmului de pe Cinemagia.ro.
„De departe cel mai bun film văzut de mine în 2018. Pe lângă ideea originală [...], muzica filmului este excepțională, pornind de la muzică populară poloneză, trecând prin jazz și rock'n'roll, jocul actorilor, punerea în scenă, regia sunt parcă din anii '70, o perioadă de aur a cinematografiei”, notează un alt cititor Cinemagia, la pagina filmului.
Povestea
În timpul Războiului Rece, între Polonia stalinistă și Parisul boem al anilor ’50, un muzician îndrăgostit de libertate și o tânără cântăreață trăiesc cu pasiune o iubire imposibilă, într-o epocă imposibilă. Totul pare să îi despartă: trecutul, temperamentul, opiniile politice, imprerfecțiunile fiecăruia și loviturile constate primite de la soartă. Cu toate acestea, sunt condamnați definitiv să rămână împreună.Regizorul Pawel Pawlikowski a dedicat filmul părinților săi, ale căror nume au fost împrumutate și de protagoniștii poveștii de iubire care a emoționat Juriul Cannes 2018. Părinții lui au murit în 1989, chiar înainte de căderea Zidului Berlinului. Au petrecut patruzeci de ani împreună, separându-se de mai multe ori pentru a se regăsi mai bine unul pe celălalt, căutându-se reciproc în timp ce se pedepsesc unul pe celălalt, de pe cele două părți ale Cortinei de fier. Povestea lor complicată și tulburătoate l-a inspirat, însă cineastul a rescris viețile protagoniștilor.
Pawel Pawlikowski este regizorul și co-scenaristul Ida, câștigătorul Oscarului pentru Cel mai bun film străin, în 2015. Deși este absolvent de Literatură și Filozofie, cineastul polonez și-a început cariera cu filmele documentare realizate pentru televiziunea britanică. Last Resort, cel de-al doilea lungmetraj al său, i-a adus și renumele internațional.
Părerea ta
Spune-ţi părerea