Tipografic Majuscul, o adaptare după spectacolul documentar omonim semnat de Gianina Cărbunariu, s-a lansat în cinematografele din România pe 21 februarie, inainte de premiera din cadrul Festivalului de Film de la Berlin. Inclus în secțiunea competițională Forum a Berlinalei, va rula în festival si în zilele de 24, 29 februarie și 1 martie.
Filmul pune în legătură, prin tehnica montajului, două poveşti şi două istorii. Una este povestea reală a adolescentului Mugur Călinescu, care, în 1981, a scris pe ziduri cu creta o serie de texte împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu. Povestea lui e pusă în scenă aşa cum a reconstituit-o Gianina Cărbunariu din dosarul lui de Securitate. A doua este povestea oficială a României: imagini din arhiva Televiziunii Naţionale, din aceeaşi perioadă.
Publicatia Ioncinema scrie că „Tipografic Majuscul prezintă o variantă filmată a piesei de teatru, în care personajele sparg de bunăvoie cel de-al patrulea zid, livrând monologuri despre experiența lor, uneori de parcă ar fi subiecți de documentar.
Rezultatul devine unul neuniform, depășind interesul față de aceste reconstituiri, care sunt adesea afectate, bombastice și rupte de realitatea fricii din perioada lui Ceaușescu. În felul acesta, filmul pare un hibrid între documentar și teatru TV, iar personajul este prins într-un scenariu imposibil în care este obligat să își ignore propriile idealuri ce l-au condus la aceste acte de rebeliune. Ceea ce lipsește din film este pericolul consecințelor care îl pândesc pe personaj și pe familia lui.
În termeni cinematografici, acțiunile personajului, un dizident care scrie pe ziduri „Libertate!” și cere să se găsească de mâncare în magazine, nu sunt departe de mesajele dizidenților din Germania nazistă (să ne gândim la Alone in Berlin sau Jojo Rabbit ca unele descrieri recente ale rezistenței germane).
Și dacă România comunistă nu era Germania nazistă, stresul și consecințele sumbre ale dizidenței erau aceleași. În rest, Tipografic Majuscul este o vedere din zbor asupra lumii statului totalitar, una căreia îi lipsește energia actorilor de pe scenă”.
Francezii de la Lepolyester.com sunt de părere că „Tipografic Majuscul este formidabil. Mai puțin narativ decât alte filme ale lui Jude, forma este radicală, iar ironia este parte din ea. Radu Jude semnează primul mare documentar al anului. Cu această confruntare conceptuală, dar simplă, ne arată că violența și paranoia erau peste tot, dar și că răzvrătirea latentă se regăsea pretutindeni. Ecoul în ziua de astăzi este la fel de palpabil”.
