Înainte ca StageCraft de la Industrial Light & Magic să-i introducă pe Pedro Pascal şi pe Grogu în peisajele virtuale, dar atât de realiste din universul Star Wars deja creat, înainte ca un Andy Serkis în motion capture să aducă un nou nivel de expresivitate în rolul lui Caesar din seria Planeta Maimuţelor, înainte de experimentele la limita posibilului ale lui Ang Lee din Billy Lynn's Long Halftime Walk şi Gemini Man, a existat Pandora, Na'vi şi flux-ul de lucru „axat pe regizor” dezvoltat pentru Avatar de către câştigătorul de Oscar Rob Legato (The Jungle Book, Hugo, Titanic), scrie IndieWire.
Pentru Avatar, Cameron a reuşit să îşi filmeze actorii în realitate folosind camera de filmat Simul-Cam a lui Glenn Derry, observând versiunile lor la rezoluţie redusă în mediile Pandorei pe un monitor LCD, totul în timp real. Ceea ce a văzut Cameron l-a făcut să schimbe modul în care mişcă camera şi surprinde acţiunea. Apoi, au intervenit „magicienii” de la Weta Digital (acum Weta FX) pentru a face-o să arate real.
Sub conducerea coordonatorului de efecte vizuale Joe Letteri (Avatar, King Kong, The Lord of the Rings: The Two Towers şi The Lord of the Rings: The Return of the King), Cameron a rescris caietul de efecte vizuale pentru motion capture, pentru animaţie, pentru iluminat şi pentru randarea imaginilor. Cu Avatar: The Way of Water, Cameron și Letteri au explorat noile frontiere ale Pandorei, în special oceanele, care cuprind o mare parte din film, cerând cele mai mari progrese cu privire la simularea fotorealistă a apei şi capturarea mişcării sub apă.
Cu Planeta Maimuţelor, Weta şi-a îmbunătăţit tehnicile de surprindere a interpretării, mai ales la ultimele două filme cu regia semnată de către Matt Reeves (Dawn of the Planet of the Apes şi War for the Planet of the Apes). Odată cu Alita, Weta şi-a îmbunătăţit mijloacele de captură a mişcărilor feţei folosind două modele (unul pentru actriţa Rosa Salazar, un altul pentru personajul ei), legându-le pe unul de celălalt pentru o coeziune fotorealistă. A fost nevoie de un an de muncă numai la ochi, cu Weta simulând prima dată filamentele/textura ochilor (inspirându-se din ochii unui bebeluş). Ca o ilustrare a cât de departe a ajuns studioul, IndieWire notează că există mai multe detalii în aceşti ochi decât există în întreg personajul Gollum pe care Weta l-a creat pentru Stăpânul Inelelor.
Cum a schimbat Avatar regulile jocului în animaţie
Cele mai noi modificări în animaţia de personaje i-au implicat în primul film pe cei doi eroi: pe Jake (Sam Worthington) şi pe Neytiri (Zoe Saldana). Un nou dispozitiv de imitat fizionomiile a fost dezvoltat în softul Maya cu un sistem de amestecare a formelor care a folosit muşchii ca bază a comenzilor. Weta a dezvoltat, de asemenea, textura pielii pentru Navi şi pentru celelalte creaturi. În schimb, jungla luxuriantă a Pandorei, cu plante spectaculoase care noaptea devin luminiscente, a cerut un parcurs diferit.'
Creşterea plantelor şi a copacilor era ceva dificil. Studiourile Weta au sperat ca măcar plantele să fie folosite cu materiale procedurale (realizate automat), dar a sfârşit prin a picta manual totul pentru a se asigura că este de cea mai bună calitate şi uniform în spaţiul 3D.
Una dintre tehnicile folosite a fost cea a sferelor şi a domurilor biologice în care au plasat o cameră de filmat într-o scenă care se extinde la infinit. În plus, pare că Jake şi Na'vi (inclusiv clanul Metkayina de pe recifele Pandorei din „Calea apei”) au avut de câştigat dintr-o texturare mai bună a pielii. De asemenea, creaturile Pandorei - peşti zburători, crocodili, balene - arată impresionant.
Pentru a prezenta mai bine junglele şi plantele subacvatice ale Pandorei, Weta a utilizat un software de simulare a creşterii copacilor, Totara, dezvoltat pentru War for the Planet of the Apes. Acesta i-a permis să simuleze complet medii naturale, inclusiv ecosistemele înconjurătoare, cu acurateţe fizică, făcându-le mai realiste.
Iluminatul
Weta, în plus, a adoptat un sistem de iluminat global. Acesta a fost bazat pe lumini recreate după imagini dar care apoi a fost convertit la armonice sferice, ceea ce a însemnat pre-calcularea tuturor surselor dintr-o scenă anume şi apoi punerea personajelor şi a mediului împreună cu iluminatul şi mişcarea surselor de lumină. Rezultatele au fost impresionante, alături de efectul de refracție/„subsurface scattering” - o formă de refracţie a luminii: lumina era reflectată de o frunză, dar şi transmisă prin frunză ieşind verde pe partea cealaltă. Şi pentru personajele Na'vi procedura a dat rezultate, oferind refracţia luminii prin ţesuturile vii:cartilajul urechii, cartilajul nazal. Totuşi, pielea albastră devenise dificil de randat în termeni de iluminat, mai ales când apareau pe ea sudoarea şi grăsimea tipice pielii. Pentru a evita imaginea de material plastic, artiştii au mers în pădurile tropicale din Hawaii şi au studiat cum se reflectă lumina pe plante şi cum feţele reflectă lumina cerului.
Pe lângă îmbunătăţirea iluminatului global pentru mediu şi pentru personaje, Weta a folosit PhysLight, un sistem de iluminat care simulează iluminatul de platou, dezvoltat de asemenea tot pentru War for the Planet of the Apes, şi apoi, din nou, pentru The Batman şi pentru Black Panther: Wakanda Forever.
Randarea Wētā. Cum a schimbat Avatar regulile jocului
Pentru Avatar, supercomputerele Weta au fost nevoite să randeze până la 1,4 milioane de task-uri pe zi folosind plug-in-ul RenderMan. Aceasta a implicat procesarea a până la 8 GB de date pe secundă, 24 de ore pe zi, pentru mai bine de o lună. Adeseori, fiecare dintre cadrele filmului a cerut mai multe ore pentru randare. Însă oricât de dificil ar fi fost din punct de vedere al procesării, eforturile Weta pentru fotorealism au dat roade.
Imagine Stereoscopică. Cum a schimbat Avatar regulile jocului
Vince Pace de la Pace Technologies a creat camera stereo 3D Fusion pentru Avatar, constând în două camere Sony F950 montate pe un dispozitiv special cu două blocuri optice J-Cam gândite pentru a rămâne pe atât de mici pe cât se poate. A fost nevoie de şapte ani pentru a dezvolta sistemul Fusion, şi unul dintre acele lucruri unice referitoare la acest tip de camere a fost faptul de a fi făcută pentru a putea egala captura mişcării pentru personajele CG în compunerea unor cadre filmate. În ceea ce priveşte imaginea stereoscopică, i s-a dat foarte puţină atenţie datorită programului strâns, cu 1000 de cadre, numai în ultimele luni.
Planificarea spaţiului 3D a fost realizată devreme în cadrul parcursului, ca parte a unui template neterminat pentru camera virtuală. Acesta a fost continuat prin intermediul Weta pentru a completa obiectele de înaltă rezoluţie şi modelele complet randate şi modelate. Ce s-a întâmplat de atunci: Cameron a iniţiat reproiectarea cinematografiei stereoscopice pentru utilizarea în The Way of Water (Russell Carpenter este directorul de imagine). Au legat camerele Sony Venice într-un sistem beam splitter stereoscopic 3D, utilizând unitatea Rialto folosită şi pe Top Gun: Maverick. Acest sistem s-a numit Sony CineAlta Venice 3D.
48 de cadre pe secundă
Camera a fost utilizată atât pentru secvenţele filmate sub apă cât şi pentru cele din zbor, iar „Calea apei” este oferită într- un număr fără precedent de formate, inclusiv 4K şi 3D, la un număr de 48 de cadre pe secundă. După ce a văzut folosirea de către Lee a 120 de cadre pe secundă pentru Gemini Man şi pentru Billy Lynn Long Halftime Walk, Cameron a considerat hiper-realismul prea dur pentru scenele care nu sunt de acţiune: de aceea, a oscilat între filmarea The Way of Water între 48 de cadre pe secundă şi tradiţionalul 24 cadre pe secundă.
