Am intrat pe Netflix de dimineaţă şi nu ne-am mirat deloc când am descoperit că Sweet Girl, action-ul cu Jason Momoa în rolul principal, a urcat deja pe primul loc în topul vizionărilor. Asemănăm Sweet Girl cu un alt superhit Netflix recent, Extraction, nu doar pentru că în ambele joacă rolul principal un actor ce şi-a consolidat cariera datorită unui supererou, ci şi pentru că ambele ne bagă pe cât o cantitate impresionantă de neverosimil. Cu toate acestea, Sweet Girl are şi câteva merite.
Poate că Momoa şi-a lansat cariera etalându-şi fizicul impresionant (are aproape doi metri înălţime), dar în Sweet Girl actorul îşi pune în mişcare şi resorturile dramatice: el este Ray Cooper, un soţ distrus de durere atunci când soţia sa moare de cancer. Dar ea nu moare oricum, ci în urma deciziilor unei mari companii pharma, BioPrime, şi a CEO-ului ei Simon Keeley (Justin Bartha), care scot de pe piaţă un medicament pe care familia şi l-ar putea permite şi care ar putea salva sau măcar prelungi viaţa bolnavei. Înnebunit de durere, Ray nu se mai gândeşte decât la răzbunare, iar în planurile sale va fi atrasă şi fiica sa adolescentă, Rachel (Isabela Merced).
Cum spuneam, acest action regizat de Brian Andrew Mendoza ne îneacă în neverosimil pe măsură ce vedem cum Ray lasă în urmă un morman de cadavre. Este incredibil nu doar cum acest bărbat lipsit de resurse şi despre al cărui trecut nu ştim nimic îşi poate executa oponenţii cu atâta uşurinţă, ci şi cum o companie pharma intră în joc şi trimite atâţia asasini plătiţi pentru a-i veni de hac eroului. Presupunem ca scenariştii Philip Eisner şi Gregg Hurwitz au fumat ceva tare dacă şi-au imaginat vreo clipă că povestea lor e credibilă...
Dacă îţi plac filmele de acţiune cu execuţii sumare, atunci Sweet Girl chiar asta oferă şi cu siguranţă te va satisface. Este ataşant şi aspectul social al filmului, care arată cu degetul spre corporaţiile ahtiate după bani şi gata să ia decizii gata să afecteze vieţile a mii şi mii de oameni. De fapt, Sweet Girl ne-a amintit de un mare scandal din SUA din 2015, când corporaţia Turing Pharmaceuticals şi CEO-ul ei Martin Shkreli a decis să crească de peste 50 de ori (de la 13 la 750 de dolari pastila) preţul unui medicament important pentru bolnavii de SIDA, obligându-i pe cei din comunităţile sărace să caute alternative mai ieftine. Acum Shkreli este la închisoare (pentru fraudă), dar oare câţi dintre cei afectaţi de deciziile sale nu i-ar fi dorit o întâlnire contondentă cu Jason Momoa/Ray Cooper?
Dar poate că detaliul care o să-ţi persiste în memorie cel mai mult timp după vizionare este un twist absolut nenecesar. Noi chiar am revăzut câteva minute din film pentru că pur şi simplu nu ne venea să credem că nişte cineaşti se pot juca în aşa hal cu aşteptările publicului. Acest twist scoate în evidenţă două mari probleme ale Hollywood-ului, obsesia pentru staruri şi sexismul, dar nu dezvoltăm subiectul pentru a nu da spoilere.
Dincolo de aceste probleme, filmul are ritm, confruntările fizice sunt inventive, iar Manuel Garcia-Rulfo este credibil şi intimidant în rolul unui asasin plătit care le ia urma lui Ray şi Rachel. Şi totuşi, toate aceste calităţi nu pot şterge gustul neplăcut al acelui twist nefericit, gust neplăcut care persistă şi la zece zile de la vizionare (am avut acces foarte devreme la film).
Ai văzut Sweet Girl? Cum ţi s-a părut?
(te rugăm să nu dai spoilere în comentarii)
Părerea ta
Spune-ţi părerea