„Oameni de treabă”, al patrulea lungmetraj regizat de Paul Negoescu, filmat în anul 2021 în Botoșani, pe parcursul unei luni de zile, vine în cinematografe pe 25 noiembrie.
Filmul combină elemente de comedie neagră și thriller pentru a spune povestea unui șef de poliție, Ilie, aflat la mijlocul vieții, care trăiește cu presiunea de a-și face meseria altfel decât și-ar dori, iar singurul lui vis rămâne acela de a duce o viață liniștită despre care crede că ar putea începe dacă și-ar cumpăra o livadă.
Din distribuție: Iulian Postelnicu, Vasile Muraru, Anghel Damian, Crina Semciuc
Regizorul Paul Negoescu ne spune mai multe.
Care a fost parcursul filmului, spre deosebire de alte proiecte, de la scenariu până la finalizarea acestuia? Ce a fost diferit/ nou ca experiență, la fiecare pas? Cum a fost colaborarea cu scenariștii Radu Romaniuc și Oana Tudor?
Nou a fost faptul că nu am mai scris eu scenariul, așa că atenția mea a fost îndreptată mai mult în chestiuni care țin de regie. Iar procesul de creație e ușor diferit atunci când adaptezi ideile altora, pentru că trebuie să găsești lucruri de care să te poți lega într-un mod personal ca să-ți poți apropria proiectul.
Povestește-ne despre casting și modalitatea de lucru cu actorii. Ce ai urmărit pentru fiecare personaj, ce s-a schimbat pe parcurs, ați avut anumite repetiții?
Castingul a durat mai bine de un an, asta și din cauza pandemiei. Pentru că aveam nevoie de actori care să vorbească cu accent, am început cu actori din zona Moldovei, apoi am extins aria de căutare și la actori din Moldova de peste Prut, apoi am căutat actori care s-au născut în Moldova sau care au încă rude în acea zonă. Atunci am aflat că Iulian Postelnicu e născut în Focșani și am bănuit că poate prinde ușor accentul moldovenesc, ceea ce s-a și întâmplat. Pe urmă au avut loc repetițiile, dar având actori atât din București, cât și Iași și Botoșani, a trebuit să repetăm separat până în apropierea filmării, când am fost cu Iulian întâi la Iași, apoi la Botoșani.
Din punct de vedere stilistic, care sunt abordările pe care le-ai experimentat în „Oameni de treabă”, în mod diferit față de alte filme și de ce, în materie de imagine, montaj, sunet etc?
Abordez fiecare film în estetica pe care o consider adecvată filmului. De experimentat o fac mai mult în situația în care nu am mai făcut film în genul respectiv. În “Oameni de treabă” am avut pentru prima dată de-a face cu împușcături, răni vizibile, machiaj special de răni, cascadorii etc. așa că pentru mine a fost ceva inedit. Dar nu a fost nimic experimental, ce se vede pe ecran e destul de convențional.
Ce tip de erou/antierou este Ilie și ce v-a inspirat în construcția sa și a celorlalte personaje?
Ilie este un antierou pentru că face lucrurile evident prost și chiar și atunci când își propune să fie erou și să le facă bine, tot prost iese. Ce m-a inspirat la el este felul lui de a fi, deconectat de realitate, felul cum trăiește în capul lui, într-o realitate paralelă, în speranța că totul va fi bine de la sine. E un sentiment cu care mă întâlnesc des și e ceva ce m-a preocupat și în personaje din alte filme.
Povestea lui Ilie pare una comună unei generații - experiența unui bărbat la vârsta a doua, prins între dorința de a avea un stil de viață aliniat cu așteptările/ presiunile unei societăți în mare parte tradiționale, patriarhale, și valorile personale. Cum vezi acest conflict și ce rol joacă în deciziile personajului? Cât de vinovat crezi că se simte Ilie pentru complicitatea mai mult sau mai puțin explicită la ilegalitățile care se comit în satul în care e șef de post?
Cred că Ilie este prins într-un conflict între așteptări și realitate. Toată viața s-a cerut de la el să fie într-un fel în care el nu e. Iar vina a crescut latent în el pe măsură ce a ignorat tot ce reprezenta un rapel la realitate. Toți sunt “oameni de treabă” în jurul lui, și Ilie e, așa că nu avea prea multe motive să se simtă vinovat, până când a trebuit să se izbească, brusc și tare, de realitate.
Vedem în film o societate patriarhală, în care abuzul e cutumă: cei percepuți mai slabi și vulnerabili (femei, oameni săraci) sau neconformi (polițistul care încearcă să-și facă datoria, femeia care se vehementă împotriva preotului și primarului) sunt mereu în pericol, iar singura judecată acceptată este cea Divină, interpretată și ea după propriul plac. E un context pe care îl resimți în continuare extins în România sau zona asta de lume?
Probabil că e ceva tipic pentru societățile mai puțin dezvoltate. N-aș ști să zic dacă e ceva ce se regăsește doar în România și în zona asta est-europeană/ balcanică pentru că nu cunosc culturi îndepărtate cum ar fi din America de Sud, Asia sau Africa. Dar pentru România sau țările din regiune nu e ceva neobișnuit.
Povestește-ne despre titlu și semnificațiile extinse ale acestuia. Mai ales că expresia e folosită de personajele negative, în contexte cu trimitere subtilă la corupție - exemplu „E om de treabă, ne cunoaștem.”
Cred că toți ne considerăm “oameni de treabă”. Cred că toată lumea are mai degrabă intenții bune, chiar dacă ce înseamnă bine și ce înseamnă rău poate diferi de la om la om. Cred că inclusiv personajele negative din film nu consideră că fac ceva rău. Pentru ei comerțul ilegal de țigări nu e ceva neapărat rău, atâta timp cât intențiile lor sunt bune și ei ajută pe toată lumea. Și până și crima poate ajunge să fie justificată de cineva care se consideră a fi “om de treabă”.
E o replică pe care o spune Ilie colegului său Vali: „Care mizerie? Dacă nu-ți convine mizeria, uită-te la copaci.” Ce rol are pentru tine, comedia, tipul de umor din film - situație, replici etc - de îndulcit tensiunea, povestea sau de a completa universul acesteia?
Replica asta sintetizează modul de viață al lui Ilie. Când nu-i place ceva, se uită în altă parte. Umorul cred că ajută să facă ingurgitabile situațiile din viață pe care ne-am dori să le evităm. Fără umor viața ar fi mult mai greu de îndurat. La fel și în cazul filmului, umorul ajută să livreze spectatorului ceva ce altfel i-ar fi mai greu să privească. Dar în același timp e adevărat că și completează universul acestuia.
Care sunt provocările cu care te-ai confruntat, ca regizor, la acest film, și respectiv provocările pe care le resimți acum, în carieră, în acest moment în România? Ce e mai simplu și ce e încă foarte dificil?
Cel mai greu este să reușești să finanțezi un film. Concursul CNC este foarte impredictibil și sunt foarte puțini bani puși în joc pentru nevoile industriei. Iar asta îți poate crea un sentiment de nesiguranță în ceea ce privește profesia. De aceea mulți absolvenți de film se îndreaptă rapid către alte zone.
În cazul “Oameni de treabă” am avut norocul c-a fost finanțat atât de CNC, cât și de organismul echivalent din Bulgaria, de fonduri internaționale precum Europa Creativă și Eurimages, așa că provocările au fost mai curând de ordin tehnic. Filmând în mai-iunie am avut parte de o vreme foarte schimbătoare și ne-a fost greu să păstrăm un racord de lumină atâta timp cât aveam de-a face ba cu soare, ba cu vânt și nori, ba cu ploaie, în decurs de câteva minute.
Ce înseamnă pentru tine „un film de public” și în ce măsură se încadrează „Oameni de treabă” în această zonă?
Film de public e un film care stârnește interesul unui public larg. Mi-aș dori ca și „Oameni de treabă” să stârnească un interes larg, dar e greu să convingi lumea să meargă la un film românesc, pentru că încă mai există multe preconcepții legate de calitatea lor. Și în mod deosebit la un film ca „Oameni de treabă” care este mai degrabă un film pentru un public matur care nu mai merge atât de des la cinema și care preferă să aștepte să apară filmul pe o platformă de streaming. Sper totuși să reușim să-i convingem, într-un fel sau altul, să vină să vadă filmul în cinematograf, că acolo ar trebui să fie văzut.
Cu ce ți-ai dori mult să rămână în minte publicul după vizionarea filmului?
Mi-aș dori să rămână cu senzația că a meritat efortul să meargă la cinema să-l vadă, să plătească un bilet pentru el și să-și îmbunătățească imaginea pe care o au despre filmul românesc.
***
Născut în 1984, Paul Negoescu, a studiat regia de film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”. Scurtmetrajele sale au fost selectate în numeroase festivaluri internaționale, printre care Cannes (Semaine de la Critique - 2012), Berlinale (2008, 2009 și 2010), Karlovy Vary sau Rotterdam. Două dintre scurtmetrajele sale („Renovare” și „Derby”) au fost nominalizate la Premiile Academiei Europene de Film în 2009 și 2011. Filmul său de debut, „O lună în Thailanda”, a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția (International Critics’ Week) în 2012 și a fost distins cu premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film de la Sofia și cel mai bun debut la Festivalul Internațional de Film Transilvania. Al doilea lungmetraj al său, „Două lozuri”, un film independent cu microbuget, a devenit unul dintre cele mai filme românești de succes la box office și a fost foarte bine primit și de festivaluri și critici. „Povestea unui pierde-vară”, al treilea lungmetraj al său, a fost distribuit de Netflix în peste 30 de teritorii.
Oameni de treabă va ajunge pe marile ecrane din România din 25 noiembrie 2022, distribuit de Bold Film Studio.
Oameni de treabă este Produs de Papillon Film și Tangaj Production (România) în co-producție cu Screening Emotions (Bulgaria) și Avanpost Production (România).
Imaginea filmului este semnată de Ana Drăghici, scenografia de Vanina Geleva, de costume s-a ocupat Mălina Ionescu, de machiaj Bistra Kechedjieva, iar de coafură Andreea Lupu. Eugen Kelemen este editorul filmului, iar coloana sonoră a fost realizată de Marius Leftărache. Anamaria Antoci este producătorul filmului, Poli Angelova este co-producător, iar Ana Voicu producător delegat.
Părerea ta
Spune-ţi părerea