88 minutes, un thriller psihologic cu o multime de elemente avocatesti (in maniera lui John Grisham), porneste de la o idee buna. Un celebru psiholog criminalist, Jack Gramm (Al Pacino), specializat pe crime in serie, primeste un telefon: "Tic-tac, doc, mai ai 88 de minute de trait". Jack trebuie sa afle cine este la celalalt capat al "firului", ceea ce si face in cele 95 de minute ale filmului. Problema este ca firul se dovedeste a fi un adevarat ghem, cu o multime de noduri si nodulete, pe care Jack le incurca si mai rau, ca un pisoi zburdalnic.
Implicatiile telefonului sunt mai grave. Jack este acuzat ca si-a cosmetizat marturia in celebrul caz al criminalului in serie Jon Forster (Neal McDonough), pentru a convinge juriul sa-l condamne. Ziua cand Jack primeste telefonul coincide cu cea in care Forster este programat pentru executie. Tot acum se descopera si cadavrul unei tinere ucise exact ca in cazul lui Forster. Este acesta nevinovat? A mintit Gramm si criminalul e de fapt liber? S-a facut dreptate sau e vorba numai de o vendeta personala?
Raspunsurile la intrebarile de mai sus ar putea transforma "88 minutes" intr-un film cu efect mai longeviv decat un simplu thriller in care, o stim bine, criminalul este persoana pe care o banuim cel mai putin. Dar regizorul Jon Avnet reuseste cu un talent extraordinar sa se strecoare printre raspunsuri si sa-si asigure succesul filmului numai din "joaca" lui Pacino. Care este extrem de corect si expresiv, dar tot te face sa te intrebi de ce oare se incapataneaza sa realizeze pe banda rulanta filme hipernesolicitante, repetand vesnic acelasi personaj gri, in acelasi timp carismatic si amoral, cu un eveniment ambiguu in trecut pe post de motor al actiunilor prezente.
Personajul din "88 Minutes" nu este prin nimic diferit de alte roluri (cele din "Two for the Money"/"Viata ca un pariu" sau "Insomnia", de exemplu). Ah, ba da, este diferit. Acolo ii avea pe Matthew McConaughey si Robin Williams pe post de "adjuvanti", pe cand aici Avnet il accesorizeaza cu o adevarata armata de actrite tinere si relativ cunoscute.
De ce? Pentru ca Gramm, pe langa genial expert in psihiatrie criminalistica este si un afemeiat notoriu, cu lipici la o multime de studente tinere (omul e si profesor la facultate), destepte si frumoase de pica. Printre cele mai cunoscute sunt Alicia Witt (a devenit celebra cu rolul trasnitei fiice a lui Cybill Shepherd din sitcomul acesteia, "Cybill"), Leelee Sobiesky (a fost, printre extrem de multe altele, Ioana d’Arc in filmul de televiziune cu acelasi nume), Leah Cairns, Michal Yannai etc. Pana si decanita Johnson (Deborah Kara Unger) are ceva de impartit din punct de vedere sentimental cu Gramm, ceea ce face tot mai straveziu scenariul lui Gary Scott Thompson ("Furios si iute").
Si pentru ca tot avem acelasi scenarist ca la unul dintre cele mai "lejere" serii de actiune din ultimii ani, asteptati-va la Al Pacino sa alerge (mult, ca doar are numai 88 de minute sa rezolve o multime de mistere), sa se bata, sa traga cu arma, sa transpire, sa scape de explozii si masini capcana. Suna de parca ar fi dintr-un alt film, nu-i asa? Ei bine, este, pentru ca "88 Minutes" nu are greutate, e plin de personaje schematice, se ineaca in intrigi secundare si se bazeaza exclusiv pe jocul lui Al Pacino pentru a sta in picioare. Daca acesta ar fi cu vreo 25 de ani mai putin, ar fi chel si dus la sala, as putea baga mana in foc ca am vazut un film cu Vin Diesel. Pana si muzica e la fel.
Părerea ta
Spune-ţi părerea