În avalanşa de seriale uşurele ce se aglomerează în programul majorităţii posturilor TV americane, contribuţia canalelor de cablu este mai mult decât binevenită, cu subiectele lor adesea mai relevante, violente sau inconfortabile. Outcast, programat de Cinemax, merită toate cele trei adjective şi poate fi considerat un aghiotant cu totul onorabil pentru noul serial AMC Preacher (cronica noastră), cu care împarte atracţia pentru supranatural şi modul cum se raportează la credinţă şi destin.
Spunem de la început că Outcast poate fi o idee frustrant din cauza zgârceniei cu care oferă informaţii vitale pentru poveste. Nu este genul de serial ca The Walking Dead, un "dozator" de momente şocante programat să-şi ia prin surprindere privitorii la fiecare câteva minute. Robert Kirkman, autor al benzilor desenate şi al serialelor Outcast şi The Walking Dead, a făcut comparaţia cu celebrul titlu AMC încă dinainte ca Outcast, care între timp a primit undă verde pentru al doilea sezon, să înceapă producţia. Preocupat de context şi evoluţia personajelor, Outcast este de-a dreptul contemplativ şi pierde meciul adrenalinei cu The Walking Dead, dar asta nu înseamnă deloc că îi lipsesc momentele horror.
Acţiunea din Outcast are loc în orăşelul Rome, iar în centrul atenţiei se află Kyle Barnes (excelentul Patrick Fugit). Kyle trăieşte în completă izolare în casa lui din orăşelul în care toată lumea ştie totul despre toată lumea, transformat într-un proscris de un şir de traume început încă din copilărie, când micul Kyle a suferit abuzuri cumplite din cauza mamei sale (Julia Crockett). Acum ajuns la maturitate, nu lasă pe nimeni să se apropie de el, dar reverendul Anderson (Philip Glenister) îl scoate din amorţeală destăinuindu-i informaţii despre cazul unui băieţel posedat. Nu mult după aceea, Kyle va începe să facă legătura între momentele cumplite ale existenţei sale şi apariţiile demonice din Rome.
Kirkman are suficientă experienţă ca să-şi dea seama că nu prea sunt lucruri noi de spus despre demoni, preoţi şi exorcizări de la Exorcistul încoace şi elementele supranaturale din Outcast sunt doar un cârlig pentru atragerea publicului în atmosfera sumbră a serialului. Nu ele sunt centrul atenţiei, ci traumele şi modul cum ne recuperăm după ele sau tentaţiile şi modul cum luptăm împotriva lor. Creatorul serialului nu ezită să ne afunde în tenebre şi o face cu mare eficienţă, dar punctul de referinţă din Outcast este umanitatea personajelor şi psihologia lor.
Deşi Outcast pare tentat să se transforme într-un "procedural" supranatural, serialul rezistă parţial tentaţiei şi atunci când i se predă măcar o face inventiv. Sugestia că exorcizările anterioare ale reverendului Anderson nu au fost în totalitate un succes alimentează potenţialul poveştii, ca şi sugestia că manifestările răului în Rome au multiple feţe. Animale ucise în pădure, descoperirea unui ceas într-o rulotă părăsită, trecutul lui Megan (Wrenn Schmidt), sora adoptivă a lui Kyle, şi istoriile personale ale altor locuitori ai oraşului construiesc convingător atmosfera şi misterul din Rome, nelăsând nicio clipă publicul să intuiască modul cum va continua povestea.
Outcast, păcătuieşte, în schimb, prezentând o faţă umană (nimeni altul decât Brent Spinner) a răului din Rome, un personaj dificil de construit convingător şi unul din riscurile viitoare ale serialului. Dar cine ştie, poate că Robert Kirkman ştie foarte bine ce îi rezervă acestui villain aparent al noii sale poveşti despre modul cum reacţionează oamenii în situaţii extreme.
Părerea ta
Spune-ţi părerea