Născut în Istanbul în anul 1959, regizorul turc Nuri Bilge Ceylan - recent distins cu Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes - va veni în România ca invitat special al Festivalului de Film Anonimul la mijlocul acestei săptămâni. În paginile de mai jos încercăm să aratăm motivele pentru care filmele regizorului trebuie bifate de către oricare cinefil.
Nuri Ceylan este o prezenţa constantă a Competiţiei oficiale a Festivalului de la Cannes, ultimele sale patru filme- Uzak (2002), Climates (2006), Three Monkeys (2008) şi Once Upon a Time în Anatolia (2011) concurând pentru Palme d'Or. De-a lungul timpului, a fost recompensat cu Marele Premiu pentru Uzak şi Once Upon a Time în Anatolia, cu Premiul pentru cel mai bun regizor pentru Three Monkeys şi cu Premiul FIPRESCI pentru Climates. În cadrul programului dedicat lui Nuri Bilge Ceylan, Festivalul de film ANONIMUL va prezenta şi titlurile Uzak/ Departe şi Three Monkeys/ Cele trei maimuţe.
Nuri Bilge Ceylan a studiat Inginerie chimică la Universitatea Tehnică din Istanbul. Spre finalul anului 1993, a început să filmeze scurtmetrajul Koza (Cocoon), prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, fiind astfel primul scurtmetraj turcesc selecţionat în cadrul Competiţiei. I-au urmat trei lungmetraje: Kasaba (The Small Town, 1997), Mayis sikintisi (Clouds of May, 1999) şi Uzak (Distant, 2002). Pentru toate acestea, Ceylan şi-a asumat aproape fiecare rol tehnic: imaginea, regia de sunet, producţia, montajul, scenariul şi regia. Uzak, filmul recompensat cu Marele Premiu la Cannes în 2003, i-a adus lui Ceylan recunoaşterea internaţională. Inclus în circuitul festivalier, Uzak a câştigat 47 de premii, dintre care 23 internaţionale, devenind astfel cel mai premiat film din istoria cinematografiei turceşti. A continuat cu Iklimler (Climates) în 2006 şi cu Üç maymun (Three Monkeys) în 2008.
Părerea ta
Spune-ţi părereaO sa incerc sa le urmaresc.
Eu sincer n-am vazut niciunul din ele iar acest regizor marturisesc ca imi este total necunoscut (ca de altfel 99% din cinematografia turca). E posibil sa fie insuportabil de plicticoase exact in aceesi masura in care pot fi interesante si bine realizate, iar asta lasand deoparte parerile criticilor consacrati (pentru ca premiile pana la urma sunt doar un indiciu si nu o garantie a valorii).
Chiar ma bucur de un articol bun cu un valoros caracter informativ. Pana nu le vedem, hai sa le dam macar o sansa in caz ca nimerim sa vedem vreunul...