Impreuna cu romanele Glorie, Ada sau ardoarea. O cronica de familie si cu volumul autobiografic Vorbeste, memorie, romanul Lolita deschide seria de autor „Vladimir Nabokov” la Editura Polirom.
Romanul a beneficiat de doua ecranizari indelung discutate: cea a lui Stanley Kubrick din 1962, cu James Mason, Sue Lyon si Shelley Winters in rolurile principale si, respectiv, cea a lui Adrian Lyne din 1997, avindu‑i ca protagonisti pe Jeremy Irons, Dominique Swain si Melanie Griffith.
Din cauza subiectului sau extrem de socant – pasiunea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doisprezece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat in Statele Unite abia dupa aparitia sa in Franta. Construita pe schema mitologica a povestirilor cu fauni si nimfe, Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive.
„Nu voi regreta niciodata ca am scris Lolita. A fost asemenea unui joc frumos de puzzle – pe masura ce-l inventam, ii si gaseam solutia. Bineinteles ca a eclipsat cu totul celelalte scrieri ale mele, dar nu pot sa-i port pica. Un farmec straniu, tandru o invaluie pe aceasta nimfeta mitica.” (Vladimir Nabokov)
„Lolita a fost interpretata mai ales ca o metafora, poate datorita povestii de iubire atit de tulburatoare. Humbert reprezinta Europa, Lumea Veche, protocolara si cultivata, in timp ce Lolita este asemenea Americii: in floare, atragatoare, dar nu foarte sclipitoare si putin vulgara... Humbert Humbert nu-si poate depasi conditia – juisarea lingvistica este pentru el la fel de importanta ca si satisfacerea libidoului sau captiv.” (Simon Leake)
„Cartile lui Vladimir Nabokov ocupa pe rafturile bibliotecii mele cam un metru si jumatate din spatiu, singurul care il intrece fiind Shakespeare… Pentru mine, Nabokov este cel mai important romancier al secolului XX.” (Martin Amis)
„Desi lumea ar trebui sa stie ca detest simbolurile si alegoriile (ceea ce se datoreaza in parte vechii mele repulsii fata de magia freudiana si in parte faptului ca nu pot suferi generalizarile nascocite de mitologii si sociologii literari), un lector, altminteri inteligent, care a frunzarit prima parte a cartii a vazut in Lolita «Batrina Europa pervertind tinara America», in timp ce alt frunzaritor a inteles ca romanul prezinta «Tinara America pervertind batrina Europa».“ Vladimir Nabokov
Vladimir Vladimirovici Nabokov a predat la Universitatile Wellesley, Harvard si Stanford. intre 1948 si 1959 a fost profesor de literatura rusa la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit in 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele : Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus in engleza Evghenii Oneghin de Puskin si Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrari de critica literara, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru intelegerea artei acestuia. Din seria rusa a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Masenka (1926), Rege, dama, valet (1928), Apararea Lujin (1930), Hohote in bezna (1932), Disperare (1934), Darul (1937), Invitatie la esafod (1938). Dupa stabilirea in Statele Unite, incepe stralucita sa cariera de romancier in limba engleza. Publica Adevarata viata a lui Sebastian Knight (1941), Bend Sinister (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman in versuri, cu adnotari), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) si Ia priviti la arlechini (1974). in 1967 ii apare volumul autobiografic Vorbeste, memorie. Pentru activitatea sa literara, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viata la Montreux, in 1977. in 2008, Editura Polirom inaugureaza seria de autor „Vladimir Nabokov”.
