Gala Golden Globes 2024 a fost „o sărbătoare”, după cum a declarat pe scenă prezentatorul Jo Koy - iar asta nu doar pentru Globuri, ci și pentru o industrie care s-a luptat pentru a-și reveni, mai întâi de la o pandemie globală și apoi de la cele mai intense greve ale industriei din ultima vreme.
Globurile însele au avut din acest an noi cerințe de vot și un număr de trei ori mai mare de membri cu drept de vot, surmontând cu succes un scandal legat de diversitatea votanților, de etică și finanțe.
Spre deosebire de premiile Oscar, Globurile onorează cele mai bune filme și emisiuni de televiziune. De asemenea, Globurile fac distincție între genurile de film, recunoscând cele mai bune comedii și musicaluri separat de cele mai bune drame. Netflix a fost o prezență constantă la Globuri în ultimii ani, cu seriale, dar și cu filme de lungmetraj, în cei mai mulți ani fiind platforma de streaming cu cele mai multe producții nominalizate și premiate.
Cinemagia trece astăzi în revistă cinci producții Netflix premiate de-a lungul timpului cu Globurile de Aur:
The Crown. Serialul urmărește rivalitățile politice și viața sentimentală a reginei Elisabeta a II-a, plus evenimentele care au marcat a doua jumătate a secolului XX. Are nu mai puțin de 23 nominalizări la Globurile de Aur și opt trofee, atingând mai multe recorduri. Saga regală marca Netflix devenea în decembrie 2023 prima producție care a fost nominalizată la categoria „Cel mai bun serial dramatic” pentru fiecare dintre sezoanele sale, șase la număr.
De altfel, aproape jumătate dintre nominalizările pentru seriale dramatice la ediția din acest an a Globurilor au revenit actrițelor și actorilor din The Crown, cu Elizabeth Debicki câștigând statueta pentru Cea mai bună interpretare feminină - rol secundar într-o producție de televiziune. A doua parte a sezonului final din The Crown, ce prezintă și controversata moarte fulgerătoare a Prințesei Diana, s-a lansat în luna decembrie a anului trecut. Aici puteți citi șase fapte uimitoare despre sezonul final, cel cu numărul 6.
Gambitul damei/The Queen's Gambit. În centrul atenţiei este Elisabeth Harmon (Anya Taylor-Joy), şahistă adolescentă care, împotriva tuturor sorţilor, ajunge să dea piept cu protipendada şahului mondial. Dacă vă e dor să vedeți un serial în care eroina câştigă datorită minţii ei, ei bine, acesta este. Cronica mini-seriei, aici.
Anya Taylor-Joy a fost desemnată în 2021 Cea mai bună actriță într-o serie limitată la Globuri pentru rolul lui Beth Harmon. Apoi, serialul în sine a câștigat Globul de Aur pentru cea mai bună serie limitată de televiziune. S-a aflat timp de mai bine de două luni în topul 10 al celor mai vizionate seriale Netflix în România.
Roma. Cu trei nominalizări în 2019, lungmetrajul dramatic al lui Alfonso Cuarón câștiga Globul de Aur pentru cel mai bun film strain în același an, ca și trofeul pentru regie.
Filmat în alb-negru, autobiografia lui Alfonso Cuarón poate fi citită pe mai multe planuri. O istorie subiectivă, văzută prin ochii copilului din anii 1970, dar şi o pagină sângeroasă din istoria nedemocratică recentă a Mexicului („războiul murdar” al dictaturii de dreapta împotriva protestatarilor stângii democratice). O cronică a filmului, aici.
În ghearele câinilor/The Power of the Dog (2021)
Filmul semnat de regizoarea Jane Campion, alături de Belfast, de Kenneth Branagh, au condus toate nominalizările la cea de-a 79-a ediție a premiilor Globul de Aur, cu un total de șapte. În cele din urmă, filmul lui Campion a luat acasă marele premiu al serii, câștigând trofeul pentru Cel mai bun film - dramă, pe lângă premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar - Kodi Smit-McPhee și pentru Cel mai bun regizor.
The Power of the Dog este un western a cărui intrigă se dezvoltă lent, dar - odată ce își angrenează puțin personajele și conflictele lor - se transformă într-un amplu duel fără arme. Cronica integrală a filmului se poate citi aici.
Procesul celor șapte din Chicago/The Trial of the Chicago 7
Drama câștiga în 2021 Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu - decernat lui Aaron Sorkin.
Cinemagia scria la data lănsării că este un film obligatoriu de văzut, „nu doar pentru că această dramă de tribunal arată foarte bine ce se întâmplă atunci când politicienii, magistraţii şi poliţiştii uită în slujba cui îşi excercită activitatea, ci şi pentru asemănările îngrijorătoare dintre protestele din Chicago şi cele din România, mai ales cel din 10 august 2018. Privind cele câteva imagini de arhivă folosite de Aaron Sorkin pentru a da credibilitate reinterpretării sale asupra evenimentelor, spectatorul din România poate vedea asemănările izbitoare dintre cele două situaţii”. Cronica integrală a filmului, aici.
