Țestoasele Ninja: Haosul mutanților se lansează pe marile noastre ecrane săptămâna viitoare. Iată ce spun criticii de film de peste ocean despre producția cu îndrăgitele personaje:
Mike Ryan, Uproxx: Filmul este surprinzător de categoric pentru o animație, prin comparație cu alte filme live- action. Și celelalte filme cu Țestoasele – atât cele din anii 90 dar și cele produse de Michael Bay au avut momentele lor plăcute, dar au fost în general banale și nesincere. În schimb, Mutant Mayhem are o personalitate și vioiciune care le lipsește celorlalte filme. Este primul film care surprinde acel caracter tipic anilor 80, puțin ciudat, puțin ilicit și dur.
Frank Scheck, The Hollywood Reporter: Filmul semnat de Rowe (The Mitchells vs. The Machines) și co-regizor Kyler Spears are o imagine vibrantă care se potrivește perfect acțiunii năstrușnice și chiar violente. Dialogul este amuzant (sa ne gândim că e meritul lui Rogen), iar - datorită actorilor tineri, chiar adolescenți - filmul are o energie tinerească. Și muzicienii celebri au un moment grozav.
Peter Bradshaw, The Guardian: Noua poveste despre originile țestoaselor este surprinzător de amuzantă, cu o scenografie destul de tenebroasă dar stilată. Ați auzit de universul Spider-Man/Spider-Verse. Iată universul Țestoaselor!
Pete Hammond, Deadline: Rogen și partenerul său Goldberg au semnat un scenariu plin de referințe la cultura pop în sensul bun, citând din stilul lui Spider-Man în versiunea Tom Holland, dar și din filmele de animație. Teenage Mutant Ninja Turtles: Mutant Mayhem este tânăr la suflet, reinventând conceptul rolurilor de voce cu distribuția în cele patru roluri titulare. Fanii nu vor fi dezamăgiți cu nimic, mai ales de animația neșlefuită, cu imaginea anti-CGI și cu stilul surprinzător și mulțumitor.
Germain Lussier, io9: Filmul e dinamita curată, amestecând o poțiune magică cu o doză serioasă de nostalgie pentru anii 1990, împachetată într-o poveste despre cum e să crești și să te simți diferit.
Clarisse Loughrey, The Independent: E o bucurie că țestoasele, ele însele adolescenți, au voci de adolescenți. Astfel, (Nicolas Cantu), Donatello (Micah Abbey), Michelangelo (Shamon Brown Jr), și Rafael (Brady Noon) sună tinerește și un pic naiv. Atunci când Leonardo susține că are „șarm” are sens. Și atunci când încep să scandeze „bacon, ouă și brânză, cu haosul lor, își fac propriul dialect.
