Spaime provocate de filme

Filmele, în special filmele horror, au însemnata putere de a te face să vezi lumea cu alţi ochi… Şi nu ne referim aici la un atribut pozitiv, mai ales dacă ţinem cont de faptul că, din cauza lor, cele mai banale situaţii şi obiecte din jur ajung să fie transformate în fobii de-o viaţă. Care sunt lucrurile de care filmele ne-au „învăţat” să ne fie frică? Iată doar câteva exemple remarcabile dintr-o lungă listă de temeri induse de acestea. 

Clovnii - It, Poltergeist

Cu feţele lor pictate, parul dezordonat, râsul fals şi picioarele disproporţionate, nu e de mirare că aceste personaje au avut atâta succes în filmele horror. Cei mai înfricoşători sunt cel din Poltergeist (în care o păpuşă clovn, posedată de un spirit malefic, se transformă într-un monstru grotesc) şi cel din It, miniseria anilor ’90 realizată după romanul cu acelaşi nume al lui Stephen King.

Nu ştim dacă Johnny Depp a văzut It, însă a mărturisit că într-o vreme îi era îngrozitor de frică de clovni: „Mi se părea mereu că ceva întunecat pândeşte de sub această înfăţişare, că ar ascunde ceva cu adevărat malefic”, a spus actorul.

Păpuşile - Child's Play

Universul copilăriei nu a scăpat neatins de atingerea horror a cinematografului, iar pe lângă feţele inocente de copii transformate în monştri de neînchipuit, şi păpuşile au căzut pradă forţelor răului. Nu e vorba de silfidele Barbie, ci de păpuşile deceniilor anterioare, mai voluminoase, cu capul rotund şi ochi mobili. Până şi acum, pentru mulţi dintre noi, ochii lui Chucky din Child’s Play şi grimasa sa răutăcioasă îşi fac apariţia pe chipul oricărei păpuşi asemănătoare.

Păianjenii - Arachnophobia

Nu sunt o privelişte reconfortantă nici în realitate, mai ales când depăşesc anumite dimensiuni. Însă în filme ei au căpătat fie proporţii la care practic nici nu se mai încadrează (nici) în clasa artropodelor – mai degrabă în cea  a mamiferelor – fie au fost scoşi la atac în legiuni cotropitoare. După ce urmăreşti, de exemplu, Arachnofobia, filmul din 1990, în special scena în care aceştia urcă pe canalizare şi umplu chiuveta de la baie, simţi cum te străbat fiori la vederea mai multor păianjeni în acţiune.

Rechinii - Jaws

Până la filmele în care ni s-a reamintit cât de terifiantă poate fi o haită de lupi (The Grey, Frozen), Steven Spielberg a ţinut să ne arate cât de horror poate fi un singur exemplar de rechin. Uriaşul cu dinţii ferăstrău a băgat într-atât spaima în cei dornici de băi în mare, încât simpla vedere a înotătoarei unui rechin deasupra apei stârneşte groaza maximă.

Însă dacă de rechini ne putem feri, nu avem nicio şansă în faţa avalanşei de pelicule hotărâte să exploateze în continuare mitul „criminalului feroce” din ape (Mega Shark Versus Giant Octopus, Open Water, Shark Attack).

Duşul - Psycho

Lansarea lui Psycho, în 1960, a dovedit încă o dată geniala abilitate a lui Alfred Hitchcock de a transforma ceva atât de banal precum un duş liniştit într-o acţiune generatoare de o frică teribilă, ce ne poate bântui multă vreme. Până la acea vreme, publicul nu mai văzuse un film atât de violent. Lansarea lui Psycho a dat startul genului horror "slasher", cu scene ce au influenţat apoi numeroase pelicule, precum Scream sau Halloween.

Chiar dacă scena amintită durează numai 45 de secunde, suspansul pe care Hitchcock îl creează în momentele dinaintea crimei îi oferă o calitate terifiantă, aceea de a impregna în mintea privitorului o senzaţie de nelinişte de fiecare dată când trage perdeaua de la duş.

Păsările - The Birds

Dacă te întrebi încă „Cât de înfricoşătoare pot fi nişte păsări?”,  înseamnă că nu ai văzut filmul lui Hitchcock din 1963 şi nici nu ai citit povestirea pe care s-a bazat acesta, semnată de Daphne du Maurier. O frumoasă şi bogată femeie înfiripă o relaţie cu un bărbat din Bodega Bay, California. Paradoxal, totul porneşte de la o pereche de papagali. Însă incursiunea ei în orăşelul-port se transformă într-un coşmar atunci când păsările din zonă încep să se comporte ciudat, să atace oamenii - chiar să îi ucidă - şi să provoace daune considerabile. Filmul are câteva secvenţe memorabile şi cadre care te vor face să dai înapoi în faţa unui grup mai mare de înaripate gălăgioase.

Lifturile - The Shining, Blackout

Sunt destul de înfricoşătoare şi aşa – cu scârţâitul lor ciudat şi teama dată de uşile despre care nu ştii când rămân blocate. Însă de la apariţia lui The Shining, în 1980, lifturile au declanşat o spaimă cu totul diferită. Spre finalul peliculei, Wendy îşi caută băiatul, Danny, prin hotel, însă dă la un moment dat peste valurile de sânge ce se scurg de după uşile liftului. Este una dintre scenele memorabile din istoria cinematografiei.

Blackout, din 2008, ne induce o altfel de teamă. În film, trei străini sunt blocaţi în lift şi descoperă că unul dintre ei este un criminal în serie. Nu au cum să iasă, astfel încât trebuie să-şi pună la încercare stăpânirea de sine şi inventivitatea…