Snitch: thriller în care regia are ritmul moderat al unei drame de familie

de Mihnea Columbeanu în 5 Mar 2013
Capcana are premiera în România pe 8 martie

O pură coincidenţă a făcut ca filmele "Poziţia copilului" (Peter Călin Netzer), şi Snitch (Ric Roman Waugh - corect tradus: "Informatorul"; propunerea de titlu românesc "Capcana" e nu numai vagă, dar şi banală) să aibă vizionările de presă în aceeaşi zi - aşa că o minimă comparaţie e inevitabilă: în ambele cazuri, povestea porneşte de la un tânăr care calcă pe bec, iar un părinte (mama, în primul, tatăl, în cel de-al doilea), încearcă să-l salveze de puşcărie cu orice preţ. În filmul nostru, dictatoriala mamă încearcă diverse manevre de falsificare a realităţii - pistă abandonată curând, căci de fapt subiectul nu se referă la corupţie, ci la o dramă de familie; în cel al lui Ric Roman Waugh, lucrurile stau tocmai invers: substanţa umană, deşi prezentă şi consistentă (lucru demn de reţinut!), constituie totuşi doar un punct de pornire, acţiunea desfăşurându-se în continuare pe paradigma genului thriller. De-aici, căile se despart.

Aşadar, scenariul lui Ric Roman Waugh, scris în colaborare cu Justin Haythe, spune povestea (inspirată din realitate - din nou ca în filmul românesc) a unui tată care, disperat că fiul său care tocmai a intrat la colegiu e arestat pentru că s-a implicat ca prostul în afacerile cu droguri, ajunge să colaboreze cu poliţia, infiltrându-se în cercul traficanţilor pentru a-i obţine eliberarea. Latura de conţinut, la care făceam referire mai sus, cuprinde contextul familial, nu lipsit de semnificaţii: părinţii sunt despărţiţi, remuşcările şi complexele de vinovăţie se fac simţite, motivaţiile umane ale personajelor sunt credibile şi bogate.

Tranziţia la genul de acţiune se face gradual - şi, din păcate, în detrimentul filmului, care dă impresia că Waugh ar fi mai aplecat spre prima latură, decât spre a doua: construcţia dramturgică e destul de liniară, iar regia are mai degrabă ritmul moderat al unei drame de familie decât vivacitatea punctată de şocuri a unui thriller. N-ar fi nimic rău în asta, dacă Waugh ar fi fost mai decis în plan conceptual - dar, cum setup-ul încearcă să ne pregătească pentru o poveste captivantă (şi, parţial, reuşeşte, prin secvenţa arestării), în scurt timp se instalează platitudinea şi plictiseala (inclusiv prin folosirea abuzivă a muzicii lui Antonio Pinto, inspirată dar omniprezentă, cu scopul vizibil de a accentua latura sentimentală).

Secvenţele-cheie sunt insuficient potenţate pentru un film de acţiune, iar ultima parte, când confruntarea devine brutală, e bivalentă: arată spectaculos, are şanse de a te ţine în priză, însă păcătuieşte sub două aspecte: în primul rând, e expediată: evenimentele se precipită îngrămădit; apoi, deşi spectaculară, e filmată cu expresivitate parţială: Waugh are idei disparate pentru unele cadre interesante, dar nu ştie să şi le dezvolte, şi-i cam lipseşte imaginaţia - eroul rezolvă toate problemele în acelaşi fel, dând cu camionul, din plin viteză, în maşinile mafioţilor, care toate se rostogolesc aerian la fel de elucubrant, ba mai şi explodează sergionicolaescian în plin zbor, şi adesea sunt filmate insistent, la modul: "uite cum se rostogoleşte, poc-trosc-bufff!"

Pe partea actoriei, punctează Dwayne Johnson (John Matthews - protagonistul) şi Barry Pepper (Cooper - principalul agent federal), credibili, substanţiali şi expresivi - secondaţi de Susan Sarandon, în rolul unei procuroare bine construite pe formula complexă a lipsei de scrupule şi ipocriziei justificate prin devotamentul faţă de o cauză justă,  cinică şi manipulatoare, dar cinstită şi umană, în ultimă instanţă. Din păcate, copilu' (Rafi Gavron) e jalnic de şters, neconvingător, clişeatic şi pierdut în peisaj. Un portret lăudabil îi reuşeşte şi lui Michael Kenneth Williams (Malik - primul cap mafiot din combinaţie), şi nici Benjamin Bratt (Juan Carlos Pintera "El Topo" - banditu' ăl mare, a cărui picare e jalnic de răsuflată).

În rest, toate bune şi mediocre.

Alte știri din cinema

România, unica ţară cu trei Urşi de Aur în ultimele două decenii

Trofeul obţinut de Radu Jude face România cea mai premiată ţară la festivalul de la Berlin

Ursul de Aur pentru Babardeală cu bucluc sau porno balamuc!

Juriul celei de-a 71-a ediţii a Berlinalei oferă trofeul suprem filmului lui Radu Jude

Moxie/Tupeu: schimbarea începe cu fiecare dintre noi

Filmul lui Amy Poehler are reţetă, dar ne reaminteşte un lucru foarte necesar

Prima ediție Classy Film Festival are loc în perioada 20-23 mai 2021

Festivalul propune o redescoperire a atmosferei elegante a Hollywood-ului de altădată, a starurilor “golden age” și a producțiilor care au marcat generații.

Părerea ta

Spune-ţi părerea
alex_il_fenomeno pe 5 martie 2013 12:52
Cat de determinant pare sa fie The Rock... De abia astept sa il vad la treaba.
Iulian. pe 5 martie 2013 14:28
De cum vrei sa amesteci actiunea cu drama fara a accentua una dintre ele parca ceva nu va merge,sau cam totul.
radu3455 pe 5 martie 2013 16:22
are nota buna pe Imdb,astept sa-l vad
AndreBlack pe 5 martie 2013 17:15
Eu tot o sa ma duc sa-l vad .
paul2011 pe 5 martie 2013 17:38
abia aștept să-l văd ....trailer-ul m-a convins .
Ovidiu239 pe 5 martie 2013 18:00
Hmmm, pentru mine filmul asta intr-un fel e mai interesant ca Wrestlemania, unde stiu ca The Rock va pierde titlul...
SANDA45 pe 5 martie 2013 19:18
pare interesant.
Theodoric pe 5 martie 2013 20:44
asteptam sa fie actiune...:(
MikkaelWolfganger pe 5 martie 2013 22:23
M-a cam facut cam curios tamposenia asta de film :D.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells