Se lansează documentarul Camera obscura - despre cinecluburile din România comunistă

de Cinemagia în 17 Dec 2016
Are premiera duminică, pe 18 decembrie, în Timișoara iar la București - marți, pe 20 decembrie

Camera obscura,  documentar de lungmetraj despre cinecluburile existente în România în anii comunismului, va avea două premiere naționale: pe 18 decembrie la Timișoara (Teatrul Național, sala 2, de la ora 19) și marți, pe 20 decembrie, la București (Sala Eforie a Cinematecii Române, ora 19). Intrarea la ambele proiecții este gratuită.

Filmul se va putea vedea la București și pe 21 și 22 decembrie, tot la Cinemateca Eforie, apoi este programat la Institutul Francez din București, pe 11 și 12 ianuarie.

Sub comunism, în România, cinecluburile erau foarte active. Găzduite de mari întreprinderi, universități sau așezăminte culturale, ele instruiau și finanțau neprofesioniști care voiau să se exprime prin film. În condiții tehnice precare, de neimaginat astăzi, ei au realizat filme în 8 sau 16 mm, unele adevărate capodopere de subversivitate în condițiile existenței unei cenzuri foarte dure.

„În documentarea noastră, sub tone de filme banale sau de propagandă  am găsit mici  bijuterii  cinematografice,  provocatoare și insolente la adresa bunul simț  comun, creative în cel mai înalt grad,  și cumva dătătoare de speranță. Că într-o zi libertatea, cuvânt atât de abstract în acele vremuri poate fi cândva posibilă”, spune regizorul și scenaristul documentarului, Gheorghe Preda.

Declarațiile regizorului

E poate greu de înțeles azi că în acea perioadă  nu existau  aparate de filmat în comerț, și era imposibil  să  poți  procura  echipamentele  și substanțele necesare  developării,  montajului  sau postprocesării de  sunet. Dar  dacă  totuși  aceasta pasiune a filmului  te măcina până a-ți modifica  inevitabil  existența,  te înscriai  într-un cineclub. Ele erau asociații finanțate în general de sindicatele comuniste, care funcționau pe lîngă mari intreprinderi, universități și case de cultură.

A face film de amator în acei ani era o aventură. A încerca să oferi o alternativă culturii oficiale a filmului românesc din acei ani, osificat într-o ideologie primitivă, putea fi un demers periculos. Căci ochiul vigilent al Securității putea pulveriza cariere sau chiar distruge vieți.

E poate de neimaginat în epoca actuală, a omniprezenței imaginii animate și a conexiunii imediate pe internet, faptul că acum 30, 40 de ani pasionații de film alternativ filmau pe peliculă de 8 sau 16 milimetri, developau  când aveau apă, în condiții  total  improprii și poate uscau pelicula pe fereastra trenurilor în drum spre festivalurile de profil. Filmele  fiind  montate apoi la hotel în nopți albe unde pasiunea se transforma într-un dulce delir cinefil.

La origine camera obscura  era un dispozitiv dar și un principiu. O cutie neagră care avea pe un perete o lentilă.  Prin intermediul ei  se proiecta înăuntru pe peretele  opus, o imagine  micșorată  și răsturnată a obiectului văzut sau fotografiat. Așa funcționează ochiul omenesc, așa funcționează orice aparat de captat imagini.

Asta era și un film adevărat  de cineclub.  Un film mic proiectat  în  întunericul unei  societăți  atomizate  care făcea  vizibilă o imagine răsturnată a acesteia. Și când vezi că regele e gol începi să dorești altceva. Poate o schimbare…

Exploreaza subiecte similare:

Camera Obscura

Alte știri din cinema

Gojira recomandă. Ce e de văzut la cinema și pe streaming săptămâna aceasta

„Cel mai malefic film văzut în ultima vreme”, plus un film românesc „de la cel mai prolific creator de conținut de la noi”, filme sentimentale, seriale cu umor de situație

Râul ucigaș - scufundarea în abisul percepției

Tânărul regizor chinez Wei Shunjun ne invită - mai mult decât au făcut-o alți regizori în ultimul timp - la interpretare

Laurent Cantet, regizorul francez care a câștigat Palme d'Or pentru Entre les murs, a murit

Distins cu Palme d'Or de către un juriu prezidat de actorul american Sean Penn, filmul prezintă un sistem de învățământ care se luptă să-și îndeplinească misiunile didactice și sociale

Nasty - mai mult decât tenis

După mediu-metrajul Nunți muzici și casete video, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu a ales să își facă debutul în lungmetrajul documentar cu Nasty, un portret cât se poate de exhaustiv al românului care a schimbat fundamental tenisul.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells