Pe 30 martie se va lansa în cinematografele din ţara noastră SF „Ready Player One: Să înceapă jocul", bazat pe romanul bestseller omonim al lui Ernest Cline. Primele cronici ale filmului regizat de Steven Spielberg sunt entuziaste. Sf-ul a avut o proiecţie pentru presă în cadrul festivalului South by Southwest (SXSW).
Publicaţia IndieWire e de părere că filmul e cea mai importantă producţie dedicată plăcerii publicului a lui Steven Spielberg, Variety scrie că la fiecare 30 de secunde apare câte o secvenţa suculentă de nostalgie pop, mai ales din anii 1980 iar site-ul rogerebert.com notează că vom avea parte de „acţiune aproape non-stop pentru peste două ore".
În 2045, omenirea se află în haos și la un pas de colaps. Însă lumea și-a găsit refugiul în OASIS, un univers online bazat pe realitate virtuală creat de genialul, dar excentricul James Halliday (Mark Rylance). Wade Watts (Tye Sheridan) este un adolescent care trăieşte într-un parc de rulote distopic, care îşi petrece cea mai mare parte a timpului cu nişte căşti pe cap, scufundat în acest OASIS, un parc de distracţii suprarealist.
După moartea sa, Halliday lasă prin testament întreaga lui avere primei persoane, oricare ar fi aceasta, care va găsi o serie de indicii „Ouă de Paște" ascunse undeva în OASIS (denumirea „ouă de Paşte" descrie în industria cinematografică, de exemplu, obiceiul producătorilor de a introduce în proiectele lor imagini sau referire foarte criptice la alte filme). De aici, o competiție acerbă pornește în toată lumea. Wade Watts (Tye Sheridan) intră în ametitoarea cursă fantastică și devine unul dintre cei mai vânați utilizatori, după ce reușește să treacă primul de indiciul inițial, găsind prima cheie către averea lui Halliday. Spielberg regizează filmul după un scenariu semnat de Zak Penn și Ernest Cline.
IndieWire scrie că „Ready Player One este un spectacol CGI care etalează tehnologia. În acelaşi timp, este cel mai interesant film al lui Steven Spielberg de la A.I.: Artificial Intelligence încoace, mult mai captivant, având o veritabilă cavalcadă de efecte speciale care ne lasă impresia că regizorul a urmărit mai multe filme de Luc Besson şi s-a hotărât să le depăşească pe toate. Rezultatul este un spectacol SF şi o călătorie nostalgică în acelaşi timp".
Variety scrie că „în Ready Player One, filmul ameţitor despre realitatea virtuală semnat de Steven Spielberg, nimeni nu poate şti ce urmează să apară sau să se nască în clipa următoare - deşi nu pot să treacă mai mult de 30 de secunde de film fără să nu apară vreo secvenţa suculentă de nostalgie pop, mai ales vreuna din anii 1980. Mai devreme, există o scenă cu urmăriri de maşini în care Wade - sau mai degrabă, avatarul său, Parzival, care seamănă cu un Keanu Reeves oxigenat şi îmbrăcat într-o vestă de jeanşi - se urcă într-un DeLorean DMC-12 din Back to the Future, ale cărui uşi se deschid în sus, şi face curse printr-un peisaj urban cu pedala la podea, ascultând melodia lui Joan Jett "I Hate Myself for Loving You", în timp ce este urmărit de King Kong şi de T. Rex din Jurassic Park (dacă veţi clipi, rataţi Batmobile-ul)".
Pe website-ul RogerEbert.com se precizează că „acţiunea este aproape non-stop, timp de peste două ore. Multe vor fi scrise despre cât de mult Ready Player One datorează fanilor şi culturii pop, însă principala lui sursă de inspiraţie rămân jocurile video, nu doar în naraţiune ci şi în forţa care îl motivează. Multe se vor scrie despre cum acţiunea non-stop nu permite nuanţe ale personajului, subtilităţi, mici pauze, dar cel puţin este un film care îi va ţine în scaune pe fanii culturii pop şi pe generaţia următoare care e mai obişnuită cu tehnologia şi cu cultura jocurilor video".
