Avem parte de un sfârşit de săptămână care stă sub semnul celor două mari influenţe cinematografice ale lunii octombrie: avalanşa de filme cu şanse la Oscaruri şi proximitatea Halloween-ului. Pe lângă aceste două influenţe, avem parte de o consistentă infuzie franceză, cu două filme de gen în programul de weekend. Iată mai jos recomandările noastre.
Poţi consulta pe site programul proiecţiilor pentru a vedea cum strecori o vizită la cinema în planurile de distracţie ale acestui sfârşit de săptămână şi, dacă vrei să intri la film fără să stai la coadă, apasă butonul "Cumpără bilet" de sub afişele filmelor pentru a folosi cea mai rapidă, practică, modernă şi lipsită de bătăi de cap metodă de achiziţionare a biletelor!
A Star Is Born/S-a născut o stea
Dacă săptămâna trecută ne atrăgea atenţia First Man/Primul om pe Lună (cronica noastră aici), acum o să ne înghesuim să vedem A Star Is Born. Nu doar că filmului i s-a prevestit deja un succes considerabil la Oscarurile de la anul, dar această nouă actualizare muzicală a hitului omonim din 1954 ne-o arată pe Lady Gaga într-un rol care i se potriveşte mănuşă. Va reuşi ea să primească o nominalizare la Oscar, aşa cum reuşea Judy Garland pentru filmul original? Vom afla în februarie. Până atunci A Star Is Born, prin faptul că explorează atât fascinaţia exercitată de showbiz, cât şi capcanele celebrităţii, are toate şansele să atragă atenţia membrilor votanţi ai Academiei la următoarea gală Oscar.
Halloween
Acum 40 de ani Jamie Lee Curtis devenea "regina ţipetelor" şi febleţea fanilor horror datorită rolului principal, cel al lui Laurie Strode, din filmul original Halloween regizat de John Carpenter. Multe remake-uri şi sequel-uri mai târziu, iată că ne reîntoarcem la elementele originale ale francizei cu un nou film care ignoră producţiile anterioare ale francizei, fiind un sequel direct al horror-ului original. Jamie Lee Curtis a avut parte de nenumărate laude pentru modul cum interpretează o Laurie Strode de vârsta a treia, bântuită de trauma primei sale întâlniri cu ucigaşul Michael Myers. O reîntâlnire este inevitabilă, iar aceasta are toate şansele să-i sperie pe fanii francizei şi să le reconfirme încrederea în revenirea ei în atenţie.
O cronică, aici.
Belleville Cop/Poliţaiul din Belleville
Cu un titlu şi un protagonist ce fac o trimitere la popularele filme Beverly Hills Cop, producţia franceză Le flic de Belleville are parte de o premieră românească în acelaşi timp cu cea din Franţa. În rolul titular îl vedem pe Omar Sy, actorul transformat într-un adevărat star după apariţia sa în emoţionanta comedie Intouchables, unul dintre cele mai populare filme europene ale ultimului deceniu, cu peste 19 milioane de bilete vândute doar în Franţa. Sy este Baaba, un poliţist care nu a ieşit în viaţa lui din cartierul natal, Belleville, şi care are parte de o mulţime de aventuri când este trimis într-un schimb de experienţă în Statele Unite, în Miami.
Un interviu cu Omar Sy, aici.
Secretul fericirii
Mai întâi roman scris de Alexandru Popa şi apoi piesă de teatru pusă în scenă la teatrul Godot, iată că Secretul fericirii devine lungmetraj pentru marele ecran. Ecranizarea nu pierde elementele minimaliste specifice piesei (o singură locaţie, doar trei personaje), dar oferă dialoguri suficient de sprinţare pentru a-i trece cu vederea aspectul static. Vedem doi soţi, Toma (Vlad Zamfirescu) şi Ana (Irina Velcescu), care primesc vizita amicului lor David (Theo Marton), iar conversaţia îi va duce în direcţii neaşteptate.
O cronică, aici.
The Night Eats the World/Sfârşitul vine noaptea
Cu o premisă ce trimite la 28 Days Later, Sfârşitul vine noaptea ni-l arată pe Sam (Anders Danielsen Lie), un muzician ce leşină în timpul unei petreceri din apartamentul fostei iubite, trezindu-se dimineaţa şi descoperind că Parisul a fost cucerit de zombi. Filmul explorează provocările din lupta pentru supravieţuire a lui Sam, încercând să răspundă la întrebarea dacă bărbatul ar putea întâlni alţi supravieţuitori. Criticat pentru faptul că nu împinge genul într-o direcţie nouă, horror-ul regizat de Dominique Rocher a fost lăudat pentru intensitate şi modul cum meditează pe seama a ceea ce ne face umani.
