Malmkrog, în regia lui Cristi Puiu, a avut premiera la Berlinale pe 21 februarie si va mai putea fi văzut în cadrul secțiunii Encounters a festivalului pe 29 februarie. Presa internațională nu a întârziat să scrie despre acest film de epocă.
Organizat de-a lungul a șase părți, Malmkrog este plasat în jurul anului 1900 într-o casă de la țară în Ajunul Crăciunului (titlul este numele german al satului transilvănean Mălâncrav). Gazda este sociabilul Nikolai (Frederic Schulz-Ricard), printre alții se numără Ingrida (Diana Sakalauskaite), soția unui general care dispare repede din peisaj, și Olga (Marina Palii), o tânără credincioasă legată de un domn în vârstă care se află în altă cameră, la pat.
Discuția se leagă de tema iubirii, despre Dumnezeu, despre război, intriga citând o mărturie înspăimântătoare despre violența pe câmpul de luptă. Pe măsură ce ziua trece, subiectul devine politica, cu Edouard (Ugo Broussot), oaspetele franco-rus, pronunțându-se asupra destinului Europei în termeni de supremație politică, propagând convingeri sinofobe.
Mai târziu, un duo vorbăreț - Edouard și Nikolai - oferă un masterclass de final de secol. De-a lungul filmului, termenii discuției variază de la ezoterisme (o digresiune despre Prințul Vladimir monomahul) până la teme frivole.
Conceptul de „războinic creștin” este pe rând condamnat sau apărat, ca și conceptul de iertare creștinească în fața violenței. Generalul i-a trimis gazdei o scrisoare înfricoșătoare despre cum se justifică măcelărirea otomanilor păgâni în Războiul ruso-turc, și datorită faptului că au fost barbari pe câmpul de luptă.
După prânz, dezbat „realpolitik-ul” prin comparație cu mândria rusească, ideea unei alianțe cu englezii și subordonarea rusismului cu identitatea europeană, sau accepțiunea că rușii sunt europeni cu un „sediment asiatic”, tocmai ei cei mai potriviți să răspândească europenismul în lume.
Povara unui imperiu îi face pe meseni să se gândească la cuceririle britanice în Africa, aceștia apărând cultura ca pe o comoară a elitelor. La cină, una dintre doamne susține ideea tolstoiană că Biserica a erodat adevăratele valori ale credinței, că Învierea este un mit, iar spiritul Evangheliilor constă în lupta contra răului cu non-violența. Doamna e contrazisă de către un domn aristocrat, care, cu o copie a Noului Testament, demonstrează o notă de antisemitism.
Publicatia The Guardian scrie despre Malmkrog ca este Un film frust, auster, cerebral și foarte locvace, cu o durată de trei ore și 20 de minute, populat de figuri ale unor clase sociale din altă lume, pare să fie un tablou de epocă. Plasat într-o casă a unor elite transilvănene de la sfârșit de secol XIX și este inspirat - mai mult decât adaptat - după scrierea lui Vladimir Soloviov din 1915 Război și creștinism: trei conversații.
Toți oaspeții anticipează o catastrofă, contemplând cu seriozitate frica gestului de a-l desființa pe Dumnezeu - aproape ca și Ivan Karamazov în romanul lui Dostoevski, ispitit de Satana să spună că totul este permis dacă Dumnezeu nu există, apoi distrus spiritual atunci când propriul tată este ucis.
În mod straniu, momentul merge mai departe, urmat de o secvență mută în zăpada de afară, probabil reprezentând o înmormântare sau o comemorare, și atunci când reuniunea continuă e atât de calmă încât pare că au trecut luni sau ani. O fi oare un vis?
Nu știm sigur. Pentru că întregul film are ceva într-atât de opac și de inert, o insistență fără compromisuri că ideile contează. Iar ideile acestor oameni, deși criticabile, nu sunt prezentate ca absurde. Malmkrog este o experiență lungă, grea, pretențioasă - un film de festival - unul care trăiește în minte.