Povestea Oliviei Pope (Kerry Washington), fost director de comunicare la Casa Albă care şi-a dedicat viaţa protejării imaginii publice a elitelor Americii şi care şi-a deschis ulterior propria firmă de consultanţă, continuă în sezonul trei al serialului Scandal, difuzat perioada aceasta de postul tv Universal Channel.
La sfârșitul sezonului 2 din Scandal, secretul Oliviei Pope devenea public: presa afla că a fost amanta preşedintelui Fitzgerald „Fitz” Thomas Grant III (Tony Goldwyn) şi era escortată într-o limuzină unde o aştepta liderul organizaţiei secrete B613 – care este tatăl ei!
Noul sezon începe la doar 22 de minute de la terminarea seriei a doua. Rowan Pope (Joe Morton) vrea să îşi convingă fiica să dispară pentru o vreme din viaţa publică, dar Cyrus (Jeff Perry) are o idee mai bună, iar colegii de la firma ei de consultanţă îi oferă ajutorul lor. Olivia îi refuză, aşa că Harrison (Columbus Short) ia iniţiativa şi echipa caută o soluţie, în timp ce şefa lor se ocupă de clienţii nemulţumiţi.
Iată în rândurile de mai jos, declaraţiile actriţei din Django Unchained, Kerry Washington, despre personajul ei şi despre acest al treilea sezon, care se difuzează simultan în Sua şi România.
Olivia Pope a ajuns un personaj iconic în SUA. Cum e să joci un rol atât de discutat de americani?
Kerry Washington: Nu ştiu. Sunt foarte fericită că am fost atât de ocupaţi cu filmările încât nu ne-am dat seama cât de entuziasmaţi sunt oamenii care nu fac parte din micul nostru cerc. Lucrăm 17 ore pe zi, aşa că suntem complet obsedaţi de încercarea de a memora monologurile lungi de trei pagini pe care le primim. Acum, că suntem toţi într-o pauză, începem să ne dăm seama de situaţie, dar a fost frumos să nu ştim ce se întâmplă.
Olivia nu e întotdeauna fata bună din poveste, e uneori dură cu angajaţii ei. Cum te descurci cu asta, eşti vreodată deranjată de ceea ce trebuie să faci sau să spui?
Kerry Washington: Eu cred că e foarte de treabă. Cred că dacă ar fi un rol de bărbat nu am crede că nu e fata bună, am crede că e puternică şi plină de autoritate, dar când vedem că o femeie se comportă aşa, ne simţim cumva dezorientaţi. Ăsta este unul dintre lucrurile care îmi plac la acest personaj. Este o femeie diferită de cele pe care le admirăm de obicei. Da, nu sunt întotdeauna de acord cu ea. Face unele alegeri, mai ales în sezonul doi, care m-au făcut să plâng în maşină, în drumul spre platourile de filmare. Citeam scenariul şi deciziile ei mă dărâmau. Dar cred că sunt hotărâri greu de luat. A fost foarte distractiv să iau aceste hotărâri pe ecran şi, chiar dacă Olivia face lucruri cu care nu sunt de acord, trebuie să mă conving că a avut motivele ei şi că a luat hotărârile corecte. Trebuie să îi înţeleg logica şi să empatizez cu ea, chiar dacă nu sunt de acord.
Deci nu te cerţi pe tema asta cu Shonda Rhimes (scenarista serialului, n.r.)?
Kerry Washington: Nu. S-a întâmplat să o sun pe Shonda şi să o întreb „Chiar aşa?”. Şi îmi spune „Da”. Aşa că îi spun „Bine”. Dar cred că Shonda e foarte curajoasă. Eu mă îngrijoram în legătură cu modul în care puteam ieși dintr-o anumită situație din scenariu. Suntem siguri că publicul o va mai iubi pe Olivia dacă face asta? Serialul nostru este unul dintre puţinele seriale în care ţii cu amanta şi îl adori pe criminal. Asta e extraordinar.
Nu crezi că asta se întâmplă pentru că de fiecare dată când face o alegere greşită Olivia pare că-şi răscumpără greşeala?
Kerry Washington: Ba da. Cred că asta ajută mult. Şi mai cred că nouă, publicului, ne place să vedem pe ecran oameni adevăraţi. Nimeni nu este perfect. Toţi am făcut multe greşeli în viaţă. Când vedem un personaj care se confruntă cu o situaţie dificilă şi îi vedem defectele, asta îl face mai real. Într-un fel, poate aşa suntem capabili să ne acceptăm mai bine propria umanitate defectuoasă: văzând defectele altora, nu?
La finele primului sezon, am văzut o Olivia mai vulnerabilă, când era elevă. Crezi că în sezoanele următoare se va mai simţi la fel?
Kerry Washington: Da. Cred că, sub multe aspecte, sezonul doi vorbeşte despre felul în care se destramă Olivia. La un moment dat nu se poate ridica din pat şi „gladiatorii” trebuie să acţioneze în numele ei. Cred că în sezonul doi este vorba despre cum îşi dă seama că trebuie să aibă grijă nu doar de cei din jur, ci şi de ea însăşi. Şi apoi, la finele sezonului, are parte de o provocare majoră.
Spui că publicul ţine cu amanta şi aşa este. Crezi că ar trebui să ţinem cu ea pentru că relaţia dintre Olivia şi Fitz pare atât de distructivă?
Kerry Washington: Unul dintre lucrurile care îmi plac mult de tot la serialul nostru este acela că în unele săptămâni ţii cu amanta, iar în altele ţii cu prima doamnă. Bellamy Young e o actriţă minunată şi te emoţionează uşor. Vezi cum o tratează uneori şi îţi spui „Ce îngrozitor!”. Cred că asta complică situaţia. Şi mai cred, sincer spun asta, că publicul ţine cu infidelitatea. Cred că publicul ţine cu dragostea. Văd oamenii ăştia doi care se iubesc, în ciuda circumstanţelor care îi înconjoară şi le conduc comportamentul (care e destul de nepotrivit). Dragostea lor e reală. Cred că atunci când ţii cu ei nu înseamnă neapărat că vrei să aibă o aventură, ci că vrei să fie împreună, pentru că ei cred sincer că se iubesc. E problematic. Mereu am crezut că îmi doresc ca Olivia să fie iubită frumos, aşa cum merită să fie iubită. Nu ştiu dacă de Fitz sau nu. Omul a spus clar „O să-mi părăsesc soţia. O să las totul în urmă ca să fim împreună”, iar ea a spus „Nu”. Te întrebi, oare dacă l-ar lăsa să o iubească, să-şi părăsească soţia şi să fie împeună, ar putea avea o relaţie frumoasă? Dar Olivia îi tot spune: „Trebuie să fii preşedintele ţării. Eu trebuie să mă dau la o parte”. Aşa că te întrebi dacă cel mai bun lucru pentru ea ar fi să meargă mai departe sau să înceapă o relaţie cu el? E foarte dificil...
Vorbeai despre replici lungi de trei pagini. Cum a fost să înveţi acest nou limbaj al lumii politice?
Kerry Washington: Eu sunt implicată activ în politică. În realitate, chiar lucrez pentru Casa Albă. Evident, în alte moduri decât în serial. Evident, am altă relaţie cu preşedintele. Dar glumim despre ritmul şi viteza cu care vorbim în „Scandal” şi a fost interesant de învăţat să vorbeşti aşa.
Eşti foarte apropiată de Casa Albă.
Kerry Washington: Da, fac parte din administraţia politică. Am o poziţie în cadrul Casei Albe. Fac parte din Comitetul Prezidenţial pentru Arte şi Litere.
Ce crede Obama despre serial?
Kerry Washington: Nu am întrebat niciodată tocmai pentru că mi se pune această întrebare. Nu ai cum să răspunzi la ea fără ca răspunsul să fie interpretat într-un fel sau altul.
Ce feedback ai primit de la Casa Albă în legătură cu serialul?
Kerry Washington: Am mulţi prieteni care lucrează pentru Casa Albă şi care iubesc serialul. Dar nu întreb pe oricine despre asta, pentru că orice vorbă poate fi interpretată. Dar da, am o mulţime de prieteni la Casa Albă care iubesc serialul. Bill Clinton, de exemplu.
Cât de mult se apropie serialul de realitate?
Kerry Washington: Păi, preşedintele nostru nu omoară judecători de la Curtea Supremă.
Să sperăm...
Kerry Washington: Da, tocmai de asta e atât de interesant. Cred că în lumea serialului miza e atât de ridicată încât creează un nivel de interes care te prinde imediat. Genul de cliffhanger bine-cunoscut. Serialul nostru are mereu una-două chestii din astea la finele fiecărui episod şi crezi că ăsta e un cliffhanger, dar apoi eşti imediat şocat de alt cliffhanger; îmi place mult asta.
Judy Smith e unul dintre producătorii executivi ai serialului „Scandal” şi inspiraţia din spatele acestuia. Cât de des vorbeşti cu ea şi îi ceri sfatul?
Kerry Washington: Eu şi Judy stăm de vorbă la telefon înainte de fiecare episod. Vorbim despre el împreună şi am stat mult de vorbă cu ea când conturam personajul. Spun mereu că personajul e inspirat de Judy, nu bazat pe ea, pentru că Judy nu a avut niciodată o aventură cu George Bush; a lucrat la Casa Albă în timpul primului său mandat, dar nu s-au distrat în culise. E atât de deşteaptă, de sofisticată şi de puternică încât o implic mult în conturarea Oliviei. Am mai stat de vorbă şi cu alţi consultanţi pe probleme de management al situaţiilor de criză, pentru că mi-am dat seama că există diferenţe între aceste femei: Judy nu a făcut niciodată unele dintre alegerile Oliviei, aşa că m-am întrebat de ce au reacţionat ele diferit? Trebuie să-mi creez singură un background pentru personaj, să-mi fac singură temele şi am stat de vorbă şi cu alţi consultanţi de management pentru că voiam să fiu sigură că ştiam totul despre asta, că făceam mai mult decât să o imit pe Judy. Că ştiam toate felurile în care consultanţii situaţiilor de criză ar reacţiona şi că aşa îmi puteam da seama cum şi de ce va reacţiona aşa Olivia.
Crezi că ai putea face şi tu asta, să fii consultant al situaţiilor de criză?
Kerry Washington: Nu. Olivia e mult mai inteligentă decât mine. Mult mai cool. Are o garderobă mult mai bună decât a mea şi e mult mai neînfricată decât mine. Purtătorul meu de cuvânt râde mereu de mine: creierul meu e orientat spre marketingul strategic, aşa că îmi place felul ăsta al ei de a fi. Mă regăsesc în ideea de a juca şah strategic, dar nivelul la care operează ea e altceva... Eu jonglez cu ce interviuri trebuie să dau şi când. Nu mă gândesc la asasini şi securitate naţională, e foarte diferită situaţia.
Îmi place mult în serial relaţia dintre Cyrus şi Olivia. Ţie cum ţi se pare?
Kerry Washington: Da, şi mie îmi place mult relaţia lor. Sunt prietenii şi duşmanii perfecţi. Dacă nu am scene cu Jeff Perry (ca cele în care bem vin şi mâncăm popcorn acasă) intrăm amândoi în sevraj. Ne spunem „Mi-e dor de tine”. Îmi place mult de tot relaţia lor. E cumva genul acela de relaţie frumoasă dintre un mentor şi elevul lui, care au devenit egali. Au o dinamică frumoasă, el vrea în continuare să fie mereu şeful şi ea îl respectă mult, dar acum sunt pe picior de egalitate şi se află într-o situaţie de genul „care pe care”. Îmi place mult relaţia lor. Şi cred că mai împart şi o dragoste neţărmurită pentru Fitz. Îl şicanez mereu pe Jeff Perry că e îndrăgostit de preşedinte. Şi Cyrus, şi Olivia spun glumind că au o relaţie intimă şi iubitoare cu el, deşi, evident, şi-o exprimă în moduri diferite.
Ai spus mai demult că nu vrei să apari la TV prea mult, doar din când în când.
Kerry Washington: Am spus eu asta? O, Doamne, a fost în altă viaţă. Nu-mi aduc aminte să fi spus aşa ceva. E foarte interesant.
Ai spus că nu vrei să joci prea mult la TV.
Kerry Washington: Da. Nu voiam să fac un serial TV. Aveam o carieră înfloritoare pe marele ecran şi eram foarte fericită aşa. Nu doream o tranziţie spre micul ecran, nu voiam nimic diferit. După care am citit scenariul şi am rămas mască în faţa acestui personaj, în faţa lumii din serial şi în faţa relaţiilor din el. Chiar îmi aduc aminte că îmi venea să spun „O, nu. Îmi place mult scenariul ăsta. Chiar vreau să-mi orientez cariera spre TV?”. O respect şi o admir pe Shonda Rhimes şi iubesc mult scenariul, în continuare. Mişcarea a fost minunată.
Cum te-ai adaptat la ritmul de filmare, cu 17 ore pe zi?
Kerry Washington: E foarte diferit. Am jucat în filme şi – mai ales în cele independente sau chiar în unele cu buget mare, ca „Cei 4 fantastici” – poţi filma 17 ore pe zi. Am făcut asta de multe ori. Doar că sunt obişnuită să filmez doar 4 pagini în cele 17 ore, spre deosebire de 11 pagini, cum facem acum. Îmi aduc aminte că trecuseră vreo patru luni şi mă gândeam: „Nu am terminat? O să facem asta încă cinci luni de acum înainte?”. Pentru că sunt obişnuită să se termine la un moment dat. Da, a fost deva extraordinar. Şi mă simt extrem de provocată din punct de vedere creativ.
Crezi că există pericolul ca „gladiatorii” să comploteze împotriva Oliviei, având în vedere că nu i-a tratat mereu bine?
Kerry Washington: Sigur, absolut. Glumim des la filmări despre asta: „Ce o să se întâmple când cutare va afla asta?”. Am fost atât de îngrijoraţi în legătură cu modul în care va reacţiona personajul lui Darby, Abby, când va afla că Olivia a fost de vină. Ce va face? Avem momente de genul „O, Doamne”. Dar aşteptăm şi vedem ce şi cum.
De ce porţi mereu ţinute albe în serial?
Kerry Washington: E amuzant, când m-am întâlnit prima dată cu Lyn Paolo (minunatul nostru designer de costume din serial), aveam amândouă scoase poze de pe Internet şi cam 90% dintre ele erau identice. Amândouă veniserăm cu imagini ale unor ţinute în culori pale, neutre şi asta nu degeaba. E din cauză că estetica generală de la Washington trimite la culori ca negru, albastru închis şi roşu şi voiam ca Olivia să iasă în evidenţă din marea de culori închise. Există şi un motiv metaforic: poartă alb, reprezintă într-un fel dreptatea şi salvarea, faptul că oamenii merită o a doua şansă. Dar pentru mine înseamnă şi că Olivia Pope e extrem de conştientă de modul în care se prezintă lumii. Trebuie să le vobrească mereu despre asta clienţilor ei şi, cum petrece atât de mult timp spunându-le oamenilor ce să nu poarte, poate părea dură şi distantă, aşa că mi s-a părut important ca hainele ei să fie feminine, calde, deschise şi comode, ca oamenii să vadă culolri neutre şi deschise şi să simtă calmul, nu să simtă că sunt atacaţi.
Olivia are o aventură cu preşedintele ţării. Ce părere ai despre faptul că e căsătorit şi ea e „cealaltă femeie”?
Kerry Washington: Cred că e foarte interesant, pentru că oamenii vorbesc mult despre cum publicul ţine cu amanta şi nu cred că asta se întâmplă pentru că vor să-i vadă având o aventură, ci pentru că vor să-i vadă iubindu-se. Publicul vede doi oameni care se iubesc foarte mult şi, chiar dacă se află într-o situaţie în care nu se pot iubi deschis pentru că ar fi extrem de nepotrivit, dragostea lor e cât se poate de reală. Cred că de asta ţine lumea cu ei, pentru că publicul vrea să-i vadă pe cei doi îndrăgostiţi că sunt împreună, nu căsătoriţi de convenienţă, pe motive politice sau din motive greşite. Asta cred că se întâmplă aici. Nu cred că „fac ceea ce trebuie”, cred că rănesc des oamenii din jurul lor cu acest comportament, dar cred că o fac pentru că se chinuie din cauza iubirii lor adevărate.
Ai fost surprinsă de succesul serialului?
Kerry Washington: Eu sunt surprinsă de succesul oricărui proiect în care joc, pentru că e o piaţă foarte competitivă. Fie că vorbim despre un film sau despre un serial, sunt mereu plăcut surprinsă când cineva apreciază produsul. Mă gândesc, de exemplu, la „Viaţa la Casa Albă”, serial care îmi place mult şi care a rulat într-o perioadă în care lumea era extrem de cinică în legătură cu politica, aşa că gravita la TV spre ceva opus, un ideal romantic al politicii americane. Şi acum acest serial o duce excelent într-o epocă în care oamenii îşi pun mai multe speranţe în politică, aşa că tot acel cinism se simte ca la el acasă în poveste.
Cum a fost să lucrezi cu Tarantino, la „Django dezlănţuit”?
Kerry Washington: Uimitor. E un geniu nebun. Am învăţat de la Quentin două lucruri, pe care le port mereu cu mine. În primul rând, nu permite deloc telefoane, iPad-uri şi alte gadgeturi pe platouri. Şi nu fac şi eu la fel în fiecare zi, dar în unele zile, la unele scene, în unele momente ştiu clar că mobilul trebuie să stea în rulotă, pentru că aşa m-a învăţat el. Dacă vrei să fii prezent acolo 150%, trebuie să fii acolo şi să nu-ţi permiţi acestă evadare. Al doilea lucru e dragostea lui pentru film. N-ar vrea să fie altundeva 24 de ore pe zi, 7 zile din 7, decât pe un platou de filmare, iar genul ăsta de entuziasm te face să apreciezi şi mai mult ceea ce faci...
Te-a afectat violenţa din film?
Kerry Washington: Da, dar m-a şi defectat: acum, când avem scene violente în „Scandal”, când cineva e împuşcat în cap de exemplu, mă trezesc că vin mai devreme pe platouri ca să văd cum e filmat totul, pentru că m-am distrat atât de mult la scenele violente. Violenţa în sine a fost îngrozitoare, dar colaborarea cu explozibilul şi cascadorii, ştiinţa din spatele acesti tehnologii sunt fascinante. Aşa că acum vin la filmări şi spun „O, nu e destul sânge!”.
Părerea ta
Spune-ţi părerea