Hail, Caesar!, o comedie inteligentă și neconvențională, scrie presa străină

Hail, Caesar!, comedia despre lumea Hollywood-ului marca frații Coen, a deschis joi seară Festivalul de Film de la Berlin. Filmul se lansase deja în America, dar la Berlin a avut loc premiera europeană a producției. Iată, mai jos, câteva considerații critice despre film, din presa internațională

Telegraph.co.uk  scrie că Hail, Cesar are mai multe gaguri decât acțiune, dar George Clooney și Ralph Fiennes reușesc să captiveze. Furând pe aici, lipind pe acolo dintr-o rețetă veche, frații Coen reușesc să îi adauge turnuri și bucurii noi. Cu siguranță, cei doi cunosc multe despre dedesubturile erei de aur a Hollywood-ului, și suficient cât să dea o bombă satirică. Și mai devreme, cu Barton Fink, în 1991, frații explorau latura întunecată a lumii studiourilor americane, așa cum era ea prin anii 40, surprinzând drama kafkiană a personajului lui John Turturro. Ultimul lor film, Hail, Caesar!, are mai mult veleități comice și este mai puțin un sequel pentru Barton Fink, chiar dacă citează numele aceluiași studio fictiv - Capitol Pictures - cel care l-a atras pe Barton cu o ispită de o mie de dolari pe săptămână, înainte de a-i devora sufletul.

NY Times cataloghează Hail, Cesar! ca fiind o comedie inteligentă și neconvențională, plasată în inima acestei afaceri care sunt studiourile de film. Cum era de așteptat cu frații Coen, există aici mai multe decât par să existe la prima vedere, inclusiv în ceea ce privește disputele despre Dumnezeu și ideologie, despre artă și entertainment. Unele părți sunt agreabile și amuzante, chiar dacă altele sunt făcute parcă doar pe gustul fraților Coen și pe cel al amatorilor de filme clasice.

The Independent scrie că Hail, Caesar! este plasat în Hollywood-ul anilor 50, la apogeul isteriei anticomuniste din America epocii. Personajul principal este varianta de ficțiune a personajului real, director de studio, Eddie Mannix, omul care le rezolva pe toate la MGM. În situații precum cele în care un actor faimos se dovedea a fi homosexual, ori o actriță rămânea însărcinată pe neașteptate, Mannix se ocupa ca povestea fie să nu ajungă în presă, fie să fie transformată într-un avantaj. Filmul le dă Coenilor și talentatului lor director de imagine, Roger Deakins, o șansă de a pastișa aproape fiecare gen cinematografic popular în era de aur a studiourilor.

Una dintre secvențe, a la Gene Kelly, e cu niște marinari arătoși, în costum tipic, în frunte cu Channing Tatum. Putem vedea scene de western și scene din filme plasate în antichitate sau pe teme biblice, cu sclavi și cu romani la picioarele Crucii, în însuși filmul din film - Hail, Caesar! Apoi imaginea se mută în spatele culiselor, unde o femeie - monteur (Frances McDormand) se apleacă - la propriu - asupra clișeelor de film.

Coenii nu doar parodiază Hollywoodul la apusul epocii sale de aur, ci îi și aduc un tribut. Ei reconstituie industria studiourilor așa cum le-ar fi plăcut ca aceasta să fi fost - o veritabilă fabrică de vise. De data aceasta, LA-ul este un loc mai puțin rău intenționat decât orașul în care evoluează scenaristul paranoic al lui John Turturro din Barton Fink. Hail Caesar nu o fi cel mai subtil film al Coenilor, dar, cu siguranță, este printre cele mai plăcut de privit.

Sinopsis:

Hollywood, anii 50. Eddie Mannix este șef de producție la studiourile Capital Pictures și tot el este un „fixeur”, cel care rezolvă problemele neoficiale ale studiourilor și ale starurilor acestora, păzindu-le de atenții nedorite. Mannix este informat că Baird Whitlock, un star masculin, a dispărut în timpul producției unui film istoric - ”Hail Caesar, a Tale of Christ s Life”. Crezând inițial că Whitlock este doar mahmur după o beție, Mannix primește un telefon de la un organizație comunistă care pretinde că l-ar fi răpit și care acum cere o răscumpărare. Mannix, pe măsură ce strânge banii, trebuie să liniștească pe un alt regizor nemulțumit, pe tânăra actriță DeeAnna Moran care a rămas însărcinată fără să fie căsătorită, dar mai ales trebuie să țină la distanță ziarele de scandal. Atunci când Mannix este abordat de către o companie de aviație cu o ofertă de muncă mai pragmatică, acesta trebuie să se hotărască asupra adevăratelor sale priorități.