Leonardo DiCaprio apare într-unul dintre cele mai lăudate roluri ale carierei în Lupul de pe Wall Street, film de văzut de vineri pe marile ecrane din ţară. DiCaprio îl interpretează pe Jordan Belfort, un specialist al jocurilor financiare de pe Wall Street care a profitat de legislaţia americană permisivă a anilor '90 pentru a câştiga sume fabuloase. Iată mai jos un interviu cu DiCaprio, care este şi producătorul premierei de vineri.
Ce te-a determinat să te implici în realizarea filmului, atât ca actor cât şi ca producător?
Jordan Belfort mi s-a părut un fel de Caligula modern. Anii ’80 - ’90 erau atât de nebuni încât părea că ne-am întors în Vestul Sălbatic. Jordan Belfort făcea parte din haita de lupi care a profitat de orice tertip pentru a strânge o avere uriaşă. Din punctul meu de vedere, povestea lui este reprezentativă pentru acea perioadă, în care instituţiile financiare aveau o legislaţie greşită.
Cum te-a cucerit personajul interpretat?
Mi s-a părut fascinantă sinceritatea cu care şi-a recunoscut fiecare efort făcut pentru a obţine bani. Nu s-a reţinut de la nimic. Nu-şi ascundea deloc setea pentru avere şi nici excesele nebuneşti - au fost ingredientele perfecte pentru un personaj fascinant. Asta şi faptul că, în final, a plătit preţul pentru o poveste extraordinară.
Cum a decurs noua colaborare cu Martin Scorsese?
Încă de la început m-am gândit la Marty. Are abilitatea de a aduce realism şi simţ comic părţii întunecate dintr-o poveste. Puţini regizori reuşesc asta. Îmi amintesc cum Marty îmi spunea mereu că Goodfellas este o comedie neagră. De asta i-am propus din prima „Lupul de pe Wall Street”.
Care a fost prima impresie despre scenariul scris de Terence Winter?
Terry a surprins cele mai nebune experienţe trăite de Jordan şi le-a transpus într-o manieră stilizată, ideală pentru Scorsese. De asemenea, mi-a oferit o parte dintre cele mai frumoase replici, pe care am avut ocazia să le rostesc în toată cariera. Suntem norocoşi că el a făcut adaptarea, pentru că a construit personaje extrem de nuanţate şi o poveste cu trăsături îndrăzneţe. Nu ştiu dacă altcuiva i-ar fi reuşit la fel de bine.
Care au fost provocările interpretării unui personaj ca Belfort?
Îţi trebuie curaj să accepţi să joci într-un film ca ăsta, pentru că nu ştii dacă publicul va relaţiona cu un personaj responsabil pentru o grămadă de atrocităţi. Totul depinde mult de sinceritatea cu care actorul creează personajul. Asta mi-a spus Marty încă de la început. Sfatul m-a marcat şi l-am urmat.
Există diferenţă mare între realitate şi personajele din film?
N-am vrut să ascundem sau să diminuăm nimic şi nici să realizăm personaje “comerciale”. Intenţia noastră a fost să redăm esenţa acelor oameni care au trăit câţiva ani incredibili, lipsiţi de orice reguli. Tipii ăştia trăiau regeşte pe banii americanilor. Cel mai interesant este să-i vezi cum se pierd din cauza propriei lăcomii.
Fiind vorba despre o poveste adevărată, cât de mult ai mai putut improviza?
Aveam doar puncte de reper către care să ducem scena, în rest totul decurgea foarte lejer. Ne simţeam ca actori de teatru care lucrează pornind de la un material. De exemplu, trebuia să facem o scenă care se întindea pe o pagină, însă noi improvizam ore în şir. Au fost atât de mulţi actori talentaţi pe platouri încât orice se putea întâmpla... şi chiar s-au întâmplat multe.
Părerea ta
Spune-ţi părerea