Billions, despre perversitate

de Ştefan Dobroiu în 6 Ian 2016
Damian Lewis şi Paul Giamatti, inamici în inteligentul thriller financiar

În prima scenă din Billions, Chuck Rhoades (Paul Giamatti), procuror general de New York, stă întins pe spate pe parchet. E legat fedeleş şi în gură are un căluş. Protagonist al unei scene de sex sadomaso, Rhoades va fi ars cu ţigara şi apoi... dar să nu anticipăm. În a doua scenă, un nou angajat din echipa procurorului este admonestat pentru că a folosit aplicaţia Tinder la birou. "Trebuie să fim dincolo de orice reproş", i se spune ameninţător. Serialul TV reuşeşte să-şi exhibe coloana vertebrală în mai puţin de două minute: ne aflăm într-o lume în care totul este permis, atâta vreme cât nu eşti prins.

Noua achiziţie Showtime ar putea atrage atenţia cu cele 12 episoade ale primului sezon, chiar dacă mulţi dintre spectatori nu se vor regăsi în personajele influente în lumea politică şi financiară din New York. În miezul poveştii se află conflictul dintre Rhoades, interpretat excelent de Giamatti, şi Bobby Axelrod (Damian Lewis, revenit pe micul ecran după impresionanta sa apariţie din serialul Homeland), un inventiv şi nemilos rechin de pe Wall Street. Miliardele din titlul serialului se află în contul lui Axelrod, iar Rhoades trebuie să arate că mogulul financiar şi-a obţinut averea prin mijloace necinstite.

O poveste în care atât respectarea legii cât şi încălcarea ei sunt la fel de gri, Billions are de câştigat de pe urma chimiei extraordinare dintre Giamatti şi Lewis, doi adversari egali, dar cu resurse extrem de diferite. Unul are de partea sa legea şi resursele statului, pe care le foloseşte la bunul plac, celălalt dispune de capital, dar şi de popularitate: supravieţuitor al atacurilor de la 11 septembrie, Axelrod şi-a folosit impresionanta avere pentru a susţine financiar familiile colegilor săi ucişi de prăbuşirea Turnurilor Gemene, beneficiind de un imens capital de simpatie pe Wall Street. După ce biroul său a câştigat absolut toate cele 81 procese intentate pentru rele practici financiare, Rhoades vrea să atace peştele cel mare, foarte conştient de consecinţele politice ale unui proces pierdut. Amândoi eroii vizează, pervers, puterea şi influenţa, într-o confruntare a orgoliilor.

Foarte bine jucat, bine scris şi iţe ale poveştii dezvăluite inspirat, Billions captivează şi cu două personaje feminine foarte promiţătoare. Unul dintre ele va deveni cu siguranţă un pivot al scenariului: Wendy Rhoades (Maggie Siff, din Sons of Anarchy, pe care o vom vedea luna aceasta şi în premiera SF The 5th Wave) este atât soţia lui Rhoades, cât şi psiholoaga şi angajata lui Axelrod. Da, rar găseşti o poziţie mai puţin credibilă şi mai influentă între doi antagonişti, dar totul depinde de evoluţia personajului în episoadele următoare. Din punct de vedere legal, poziţia soţiei procurorului în compania lui Axelrod este un evident conflict de interese, iar în poveste poate fi folosit ca un resort extrem de eficient: dacă Axelrod va fi acuzat de Rhoades va accepta Wendy să se despartă de compania pentru care a lucrat 15 ani de zile? Dacă da, plecarea ei nu îl va avertiza pe Axelrod că i se pregăteşte ceva?

După ce a părut că preferă rolurile comice, Malin Akerman îşi încearcă puterile dramatice în rolul soţiei lui Axelrod, Lara, a cărei origine puţin privilegiată financiar o face să fie cu atât mai nemiloasă în lupta pentru protejarea noului statut de viaţă. Frumuseţea nordică a lui Ackerman este extrem de eficientă într-o scenă în care aceasta o ameninţă, cu zâmbetul pe buze, o contestatară a soţului ei.

O combinaţie de dramă legală (şi, poate în viitor, dramă de tribunal), dramă de familie şi thriller financiar, Billions ţi-ar putea menţine atenţia trează în următoarele luni.

Exploreaza subiecte similare:

Billions, Paul Giamatti, Damian Lewis, Homeland, Malin Akerman, Maggie Siff, Sons of Anarchy

Alte știri din cinema

Gojira recomandă. Ce e de văzut la cinema și pe streaming săptămâna aceasta

„Cel mai malefic film văzut în ultima vreme”, plus un film românesc „de la cel mai prolific creator de conținut de la noi”, filme sentimentale, seriale cu umor de situație

Râul ucigaș - scufundarea în abisul percepției

Tânărul regizor chinez Wei Shunjun ne invită - mai mult decât au făcut-o alți regizori în ultimul timp - la interpretare

Laurent Cantet, regizorul francez care a câștigat Palme d'Or pentru Entre les murs, a murit

Distins cu Palme d'Or de către un juriu prezidat de actorul american Sean Penn, filmul prezintă un sistem de învățământ care se luptă să-și îndeplinească misiunile didactice și sociale

Nasty - mai mult decât tenis

După mediu-metrajul Nunți muzici și casete video, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu a ales să își facă debutul în lungmetrajul documentar cu Nasty, un portret cât se poate de exhaustiv al românului care a schimbat fundamental tenisul.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells