Atac dur la adresa CNC

Miercuri seara s-au anunţat rezultatele celui mai recent concurs al Centrului Naţional al Cinematografiei (detalii AICI), iar reacţiile negative nu au întârziat să apară. Un grup de tineri regizori români atacă virulent CNC şi pun sub semnul întrebării obiectivitatea membrilor comisiei, dar şi sistemul de punctare pe baza căruia se face clasamentul câştigătorilor.

După ce ieri Parada Film a sugerat că membrii comisiei nici măcar nu au citit regulamentul concursului, rezervând pentru proiectul lui Călin Peter Netzer doar 1,59 milioane de lei, în loc de cele 2,97 milioane ce i-ar fi revenit conform regulamentului corect interpretat, iată că Adrian Sitaru, Gabriel Achim, Marian Crişan, Bogdan Mustaţă şi Paul Negoescu contestă corectitudinea organizării concursului într-un protest public colectiv.

Regizorii consideră că una din marile probleme ale concursului a fost comisia, "formată ori din persoane care nu au legătura cu fenomenul, ori din persoane inactive de ani buni, ori din persoane care au legături strânse cu un mare studio de producţie". Membrii comisiei au fost regizorul de documentare Copel Moscu, scenaristul Adrian Lustig (Poker, Minte-mă frumos), scriitorul Tudor Călin Zarojanu, directorul de imagine Constantin Chelba şi Iren Chiriţă, producător Pro TV.

O altă problemă ridicată de regizori este reprezentată de detaliile sistemului de punctare, care face ca scenarii cu note mari să fie descalificate din cauza punctajului regizorului sau al producătorului aflat la început de drum. Un sistem de punctaj care "nu face decît să acopere sublim lipsa de competență a celor ce jurizează și interesele de grup din pseudo-industria de film din România", spun contestatarii CNC, etichetând cel mai recent concurs drept "un adevărat circ". Semnatarii protestului atacă şi criteriul filmului de public, care primeşte puncte în plus, deşi ar trebui să se autofinanţeze din încasări, mai ales dacă este produs de un trust important.

Iată mai jos mesajele regizorilor:

Paul Negoescu
Faptul că am fost primul sub linie nu m-a deranjat, cât m-a confuzat. Și asta pentru că îmi puneam speranțele în alt proiect, care s-a clasat pe locul 31 (din 39 de proiecte înscrise) și a fost notat de către comisie cu o medie de 4,8. M-a confuzat faptul că mi-am făcut speranțe bazându-mă nu doar pe bunul meu simț care-mi spunea că e un proiect valid, dar și pe feedbackul primit până acum pentru proiect, care a fost selectat în mai multe piețe de co-producții, unde a fost premiat, de altfel, ca fiind cel mai bun proiect. Dar nu în ultimul rând, la ultima sesiune a concursului CNC câștigase finanțare la secțiunea de dezvoltare, unde fusese notat cu o notă medie în jur de 7. Mă întreb cât de prost am dezvoltat eu scenariul în ultimele luni din moment ce calitatea lui a scăzut așa drastic? Lucrurile astea îmi ridică semne de întrebare legate de ori de competența acestei comisii, ori de buna lor intenție.

Mi se pare cel puțin ciudat faptul că numirea comisiei a fost ținută secret, cât și faptul că ea a fost formată ori din persoane care nu au legătură cu fenomenul, ori din persoane inactive de ani buni, ori de persoane care au legături strânse cu un mare studio de producție. De altfel, nu e greu să vedem care, uitându-ne după ordinea celor mai mari note. La fel, mi se pare cel puțin ciudat cum case de producție apărute peste noapte au punctaje comparabile sau chiar mai mari decât case de producție consacrate. Singura consolare după acest concurs este că, după actualele criterii de punctare, am un punctaj mai bun decât Tornatore.

Gabriel Achim
N-aş vrea să vorbesc despre modul tendenţios în care sunt finanțate proiectele și de lipsa de orizont pentru regizorii și producătorii aflați la început. Și nici despre sistemul actual de punctaj, care nu face decît să acopere sublim lipsa de competență a celor care jurizează și interesele de grup din pseudo-industria de film din România. Despre cum sunt pus în postura de a alerga, de fiecare dată, în cursa de 100m cu Usain Bolt, care are dreptul să pornească cu 40-50m în avans față de linia de start. Sunt un regizor al cărui prim film a fost considerat cel mai bun debut al anului 2012 și de cei “bătrîni” (UCIN), și de cei “tineri” (GOPO). Nu mi-am luat aerul că al doilea film e ca și făcut. Am muncit trei ani din greu la următorul proiect, premiat și dezvoltat cu unii dintre cei mai buni consultanți pe scenariu la nivel internațional și flatat de entuziasmul necondiționat al coproducătorilor francez și german. Dar n-am avut noroc. În cele 4-5 concursuri CNC la care am participat, n-am urcat mai sus de locul 28. Invariabil, specialiștii din comisia de jurizare m-au notat cu 2 pentru potențialul internațional al proiectului sau, mult mai favorabil, cu 4 pentru structura dramaturgică. Am încercat atunci să învăț de la cîștigători. Și am realizat că cel mai bun debut e o piatră de gît. O telenovelă sau un film cu Alex Velea ar fi rupt ghinionul.

Marian Crișan
Concursul de filme pe puncte s-a terminat. A fost competiție aparent "strânsă" dar din păcate compromisă ca de obicei. Companii mari, mici și mijlocii s-au întrecut în printarea de tone de hârtie și măsluiri de dosare ca să dea bine la comisie. De comisie numai de bine. Înființată pe ascuns și ținută la secret fără să se respecte propunerile tuturor asociațiilor. Nu mai amintim de sistemul de punctare și de faptul că de exemplu de multe ori scenariile de ficțiune sunt citite de regizori de documentar, de operatori de imagine sau de critici de film. Mă întreb ce conține filmografia unor membrii din comisie în materie de scenaristică? Câte scenarii de lungmetraj au semnat sau produs la momentul în care sunt aleși să evalueze?  
 
Pe scurt o glumă de la cap la coadă. Un adevărat circ sub atenta supraveghere a Consiliului Național al Cinematografiei, o instituție disfuncțională, depășită, blocată în regulamente și legi care dau câștigători cu note la precizie de zecimi și sutimi, la virgulă. Ai senzația că ești la proba pe aparate la gimnastică sau la patinaj artistic când citești notele. 43,34... 56,78... 14,23... câtă precizie, câtă acuratețe în aprecierea scenariilor și a oamenilor?
 
Corectitudinea nu poate fi pusă sub semnul întrebării în această evaluare a artei cinematografice pe note, nu? Cum ar fi să dăm note și pictorilor după bunul plac al unui juriu format din alți pictori, fotografi, sculptori sau zugravi? Nu credeam că cinemaul poate fi pe note...

Bogdan Mustață
De fiecare dată când am picat la CNC a fost din cauza scenariului, pentru că punctajul tehnic a fost tot timpul suficient de bun. Se pare că scenariile mele nu întrunesc "criteriile estetice" ale comisiilor de concurs. Cred că deja putem vorbi despre cinematografia CNC-istă, a celor care cred că ȘTIU ce e aia film și ce reguli trebuie să respecte un scenariu. Şi ei vor că toți să fie după asemănarea lor.

Eu caut feluri noi de a mă exprima. Și comisiile nu sunt deschise pentru așa ceva. Trebuie să ni se dea posibilitatea să ne prezentăm deschis scenariul și proiectul în fața comisiilor. Asta poate ajuta mult mai mult la înțelegerea și evaluarea proiectelor decât punctajele cu zecimale impersonale.

Sigur că există varianta de a face filmele fără bani CNC, dar este discriminatoriu să fie finanțate doar scenariile "asemenea lor", iar altele să fie respinse ca proaste pentru că sunt "altfel" sau "nu sunt înțelese". Acum a fost comisia lui Sârbu. Data viitoare - poate a €"noului val", poate a "ălora bătrâni". La fel și filmele. Cîte grupuri, atîtea filme. O să vedem "€œMoartea domnului Lazarescu - partea 58, 59 și 60", "€œSelfie 12, 19, 2" și "€œMargo 45, 32, 8”.

Adrian Sitaru
Dragi colegi de breaslă, mă adresez celor ce cred că am facut în film, cât de cât, lucruri bune. Vreau să vă spun că demult, de la începutul anilor 2000, nu am mai avut acest gust amar, de silă și dezamăgire, faţă de un concurs de proiecte organizat de CNC. Sigur, este şi vina mea, că împreună cu cei pe care îi apreciez la rândul meu, nu am reuşit să schimbăm nimic în mai bine. Sigur că există şi scuze reale pentru fiecare din cei implicaţi în luarea decizilor la CNC şi semnarea documentelor, căci gusturile nu se discută, iar adunarea punctelor este matematică.

Însă mă întreb, oare aveţi acelaşi gust ca şi mine, că regizori ce nu au dat-o de gard cu niciun film sprijinit de CNC, care fac, de câte ori se poate, filme pe propriii bani, atunci când chiar au nevoie de sprijin, să nu-l obţină? Sau să fie o pseudo-sprijinire, de ochii lumii, când unui proiect de lungmetraj i se alocă doar 75 de mii de euro, bani pe care alţii îi iau pentru un scurtmetraj? M-am referit la mine, dar am mai identificat cel puţin un regizor în aceeaşi situaţie. Şi sunt convins că nu sunt doar eu cel ce se simte nedreptăţit. Mi-era ruşine de multe din ţara asta, aşa e, dar începe să-mi fie ruşine şi de breaslă, atât de vestită pe afară.

Altfel, toate bune, voi începe peste o săptămână filmările unui lungmetraj fără niciun ban. Poate va ieşi un film prost sau poate unul bun. În ambele situații, unii din comisia de jurizare sau din consiliul de administraţie al CNC, probabil şi dintre prietenii ce nu au trecut prin situaţia mea, ar trebui sa aibă un gust mai amar în gură, din păcate.