Aferim, debut mondial la Berlin

După ce zilele trecute De ce eu? al lui Tudor Giurgiu a avut debutul mondial în cinematografele Festivalului Internaţional de Film de la Berlin (cronica noastră aici), vine rândul lui Aferim!. Aşteptările sunt gigantice, pentru că filmul inclus în competiţia principală a festivalului are şanse la premiile ediţiei. Cinemagia a văzut deja Aferim! şi îţi poate spune la ce să te aştepţi de la specialul proiect al lui Radu Jude, cu premiera românească programată pentru 13 martie.

În primul rând, Aferim! schimbă cam tot ce ştiam despre cinema-ul românesc. Adio minimalism, drame intimiste şi poveşti inspirate de comunism, bun-venit decoruri elaborate şi urmăriri prin câmpiile patriei, în secolul 19. Un subiect social, dar ambalat în multe straturi de poleială alb-negru, Aferim! va fi o premieră plină de surprize care ar trebui văzută, indiferent de deznodământul festivalului de la Berlin, de cât mai mulţi dintre români.

Acţiunea are loc în 1835, când zapciul Costandin (Teodor Corban) porneşte în căutarea lui Carfin (Cuzin Toma), sclav ţigan fugit de pe moşia boierului Iordache (Alexandru Dabija) după o aventură cu soţia acestuia, Sultana (Mihaela Sîrbu). Însoţit de fiul său Ioniţă (debutantul Mihai Comănoiu), Costandin porneşte în căutarea lui Carfin, iar întâlnirile şi aventurile sale oferă o imagine nefamiliară şi extrem de personală a românului de acum 180 de ani.

Scenariul scris de Radu Jude împreună cu Florin Lăzărescu îl are încontinuu în centrul atenţiei pe Costandin, personaj ce se dezvăluie treptat prin dialogurile într-o frumoasă limbă cu parfum arhaic. Îi aflăm repede perspectiva asupra vieţii, Costandin dându-şi cu părerea, uneori hâtru, alteori cinic sau umflat de un tragism caraghios, despre orice îi trece prin minte sau se întâmplă în jur. Una din grijile cele mai mari este faptul că zilele de zapciu îi sunt numărate şi că în curând greul vieţii va cădea pe umerii neîndemânaticului Ioniţă, pe care l-ar vrea cât mai repede plecat în armată, unde poate face uşor carieră.

În jurul premisei bine legate, Jude construieşte o Ţară Românească foarte colorată (deşi filmul este alb-negru) şi fragmentată. Nu e deloc greu să faci paralele între discuţiile avute de zapciu cu oamenii ce îi ies în cale, de la o babă cu un soţ bolnav, la un popă ce-i afuriseşte pe evrei, un turc bogat şi aşa mai ddeparte. Conform lui Aferim!, ai impresia că nimic nu s-a schimbat în România în ultimii 180 de ani şi că sportul favorit al românului este întoarcerea după cum bate vântul...

Un aspect frapant al filmului este ceea ce Radu Jude a descris, într-un interviu acordat Cinemagia, drept o "declaraţie de dragoste limbii române". Costandin vorbeşte în versuri, proverbe şi vorbe de duh, aruncând în replicile sale şi câte o ghicitoare. Personajul sună mai degrabă ca o culegere de înţelepciune populară decât ca un om al vremurilor, dar o dată ce te obişnuieşti cu această caracteristică a lui mergi pe iureşul vorbelor sale şi descoperi multe replici de ţinut minte.

Faptul că informaţiile legate de secolele de sclavie a ţiganilor în România au fost şterse din manualele de istorie din timpul comunismului îi va face pe mulţi să rămână uimiţi în timpul vizionării lui Aferim!, care tratează cu atenţie această temă ce formează practic coloana vertebrală a poveştii. Şi poziţia femeii în societatea vremurilor este un subiect atins de filmul lui Radu Jude.

Proiecţia de presă a lui Aferim! a început la ora 9.00, ora Germaniei, cu niciun loc liber rămas în somptuoasa sală de proiecţii din Berlinale Palast. Proiecţia de gală, înainte de care echipa filmului va păşi pe covorul roşu, are loc la ora 17.00. În cursul acestei zile vor apărea şi primele cronici, iar mâine publicaţia Screen Daily va actualiza clasamentul filmelor din competiţie cu producţia românească. Premiile ediţiei se vor anunţa sâmbătă seară cu, sperăm, Aferim! în palmares.