"Poliţist, adj."

[StefanDo]

intamplator, locatia din politist, adjectiv este chiar o sectie de politie din vaslui. am fost acolo, iar in sala unde s-a filmat celebra scena trona o tabla chiar mai mare decat cea din film . Din cate am inteles, interventiile echipei asupra sectiei au fost minime

[cornel]

l-am vazut aseara la studio cu o sala aproape plina..
la inceput am ramas mut pana cand am izbucnit in ras, apoi iar am ramas mut, apoi am ras si mai tare pana cand in final mi-am dat seama ca asist la o redefinire a cuvantului "film".
dragos bucur este extraordinar, iar ceilalti actori se vede de la vaslui ca au fost atenti selectionati.
este minunat sa vezi un astfel de film. si cand te gandesti ca pornind de la un caz banal poti sa faci un film politist fara pistoale, gloante, injuraturi (chiar a obs cineva ca NU se injura deloc?!) sau urmariri cu masini si sa vorbesti de maieutica, morala si constiinta. si sa faci toate astea si cu umor.
cu siguranta ca vor exista oameni care vor stramba din nas la acest film asa cum vor exista in continuare si oameni care cred ca a avea constiinta inseamna a crede in Dumnezeu. tocmai d-aia e viata frumoasa.
pentru corneliu porumboiu ma inclin si aplaud. si abia astept sa revad filmul.

[mirodoni]

Am sunat odată la o casă de producţie şi le-am spus că am să le ofer un scenariu de lung metraj. Cum doriţi, mi-a spus secretara, veniţi la sediul nostru. M-am dus. Pot să vorbesc cu producătorul? am întrebat-o pe secretară. Pentru ce? Păi... am adus un scenariu... Foarte bine, îl lăsaţi aici. Şi ce fac? Veniţi peste două săptămâni. Păi voiam să vorbesc... Vorbiţi după ce scenariul va fi citit, acum ce să vorbiţi?! Şi cum fac... vă sun să vă întreb dacă...? Nu trebuie să sunaţi. Astăzi e miercuri. Miercuri, peste două săptămâni, veniţi. Mi-a pus dosarul într-un sertar peste altele, vreo patru, cinci, foarte asemănătoare. Am revenit aşa cum stabiliserăm. Când aţi lăsat scenariul? m-a întrebat secretara. Acum două săptămâni. Fix? Da, miercuri. A deschis sertarul, a săltat puţin dosarele care erau acolo şi l-a scos pe ultimul. Poftim! mi-a zis. Dar rezultatul? Dacă v-am dat dosarul, rezultatul nu e clar? Pot vorbi cu şeful dumneavoastră, cu patronul, producătorul?... Nu este aici. Când am intrat i-aţi făcut legătura telefonică. Asta înseamnă că este ocupat. Dar tocmai s-a stins beculeţul. Aşteptaţi. A revenit după scurt timp. Poftiţi! M-am prezentat, mi-a strâns mâna şi m-a invitat să mă aşez. Nu vă supăraţi, i-am zis, am impresia că scenariul meu nu a fost citit. Cum să-ţi spun... nu trebuie să mănânci toată ciorba ca să-ţi dai seama dacă e bună. Sau dacă e stricată, i-am răspuns eu, vorba asta i-a spus-o un scriitor celebru unui amator care... un scenariu trebuie citit integral ca să... Să ştii că aici ai dreptate, mi-a zis, de multe ori un film poate fi concentrat în ultimele pagini ale scenariului, dar nu despre asta e vorba. Ştiu, trebuie să fie şi bine scris. Cine ţi-a zis asta? Specialiştii. Care specialişti? Criticii. Criticii sunt specialişti în văzut filme, nu în citit scenarii. Mă rog, ei spun că... Atunci de ce nu-ţi realizează ei filmul? Nu vă supăraţi... Nu mă supăr. Dosarul meu nici măcar nu a fost deschis, de unde ştiţi că scenariul nu e bun? Nu există scenarii bune sau proaste. Sunt scenarii care ajung filme şi scenarii care nu ajung filme. Un scenariu care nu e bine scris, poate fi rescris de către regizor, dacă are substanţă şi ne interesează. Dar după un scenariu foarte bun iese un film... Cum să-ţi explic, eu am de lucru pentru următorii 20 de ani. Dar poate că eu vă ofer ceva mai bun decât ce aveţi. Despre ce e vorba în scenariul dumitale? dar pe scurt! Despre un tânăr poliţist care are o concepţie mai modernă despre legi şi aplicarea lor dar nu reuşeşte să învingă sistemul. Care ziceai că e numele dumitale? I l-am spus din nou. Păi vezi?!
Textul este aproximativ, dar situaţia autentică. Cu unele modificări.
Voi reveni cu comentariul meu despre „Poliţist, adj.”

[corinka]

Problema propusă de Porumboiu este una de conştiinţă: ce va face un mărunt poliţist prizonier în sistemul din care face parte? Se va împotrivi acestuia luând poziţie de “substantiv” sau se va rezuma la statutul de “adjectiv”, dependent, maleabil, incapabil de a se desprinde dintr-un sistem populat de prea multe “adjective”?
Comandantul Anghelache încearcă să îl convingă pe poliţistul rebel, cu tendinţe de substantivizare, să îşi abandoneze procesele de conştiinţă şi să urmeze legile materiale în dauna aşa-zisei legi morale, acceptând să organizeze flagrantul.
Poliţistul Cristi încearcă să treacă dincolo de sensul cuvintelor (cărora personajele par a le da importanţă învârtindu-se prea mult în jurul sensului lor formal şi pierzând esenţa) şi de litera legii, care se mai şi schimbă sau diferă de la un sistem la altul, încercând să patrundă în profunzimea situaţiilor cu care se confruntă, dar se loveşte de răceala şi indiferenţa sistemului care îi impune să se conformeze normelor.
În planul acţiunii poliţieneşti prezentate în final, totul este redus la o schemă pe o tablă, suspecţii devenind nişte simple x-uri marcate cu creta, părţi infime ale sistemului, care pare a fi unicul substantiv în jurul căruia sau, mai bine spus, în cadrul căruia gravitează celelalte părţi de vorbire.

[mirodoni]

Poliţist, adjectiv – ca film...
După atâtea comentarii elogioase n-aş mai fi intervenit, dar am citit şi părerea Ancăi Grădinariu. Era foarte nemulţumită de lipsa de veridicitate a filmului. Nu mă miră. Mi-aduc aminte de cât era de revoltată că „unele urechiuşe mai delicate” s-au simţit lezate de „extrem de autenticul limbaj suburban” din „Marfa şi banii”. Spunea în continuare: fără provocare, perversiune, nuditate „gratuită” şi vulgaritate, şi cinematograful, şi viaţa ar fi atât de plicticoase. Ghilimele îi aparţin, adică nuditatea nu este gratuită, este... artistică. Iată de ce „Poliţist, adjectiv” i s-a părut plicticos. Numai că în filmul său, Cristi Puiu şi-a propus să vorbească despre ceva, cu nişte mijloace, iar Corneliu Porumboiu despre altceva, cu alte mijloace. Crede că Porumboiu a adus special o tablă de scris în secţia de poliţie, ca să-şi atingă el nişte scopuri. Şi ce?! Alţi regizori au montat o aglindă pe tavan, sau au făcut un avort la hotel în timpul comunismului. Adevărul este că în toate secţiile de poliţie sunt astfel de table negre, dacă n-au fost cumva casate datorită uzurii. Regizorul putea foarte simplu să-şi pună personajul să scrie pe o foaie de hârtie.
Nu vreau să repet ce au mai scris alţii, dar sunt mulţumit de ce am văzut. De unele lucruri chiar foarte mulţumit. Am remarcat şi numărul mare de spectatori şi reacţiile lor favorabile. Sunt foarte mulţumit că operatorul n-a bâţâit camera, probabil că nu l-a lăsat Porumboiu. Ar fi fost mare tentaţia să pună camera în ochii poliţistului, iar acesta să se tot ascundă după copaci şi stâlpi, să privească printre garduri sau jaluzele. Urmărirea este liniară dar apăsătoare. Cadre strânse, filmate uşor de sus în jos, mai tot timpul tăiate în două de o linie orizontală, planurile întregi sunt fix din creştet până în tălpi.
Versurile Mirabelei păreau tâmpe doar în contextul dat, altfel destul de onorabile, supralicitarea acceptabilă.
Nu mă aşteptam ca şeful să nu fie deranjat că soţia poliţistului a citit dosarul cazului de care se ocupa. De fapt la multe nu m-am aşteptat, deşi cunoşteam subiectul filmului şi stilul autorului. E un merit. Dar dacă "într-un" târziu, când ne-am fi aşteptat mai puţin, i-ar fi reproşat, ar fi fost excelent.
Porumboiu a vrut, evident, să fie echidistant. A expus şi argumentele poliţistului, şi argumentele şefului. Ne-a oferit un final şi ne-a lăsat să apreciem cum dorim. Dar mi-a rămas în minte o secvenţă care n-am observat să fi fost comentată, deşi poate fi comentată în multe feluri. Este vorba de momentul când poliţistul oferă o ţigară elevului. Dincolo de probabilitatea ca poliţistul să-l testeze, este de remarcat lejeritatea cu care un individ, poliţist, şef, sau cetăţean oarecare, consideră că tot ce face el e normal, e firesc, nu deranjează pe nimei. Un fumător, mai ales adolescent, nu se lasă până nu determină şi pe altcineva să fumeze, nu fumează niciodată singur. Dacă drogurile uşoare ar fi legalizate, ca să fim „în rândul lumii”, s-ar întâmpla exact ca în film. Cine îşi va permite va cumpăra, şi va oferi şi celorlalţi, la început gratuit. Satisfacţia va fi neînsemnată, aşa că vor căuta droguri „adevărate”. Aşa cum acum se tinde să se treacă de la fumatul generalizat la droguri uşoare.
Filmul lui Porumboiu este considerat o reuşită. Şi este, în multe privinţe. Dar bijuteriile nu sunt apreciate doar după stil şi lucrătură, ci şi după greutate. Românii nu vor realiza niciodată „Portocala mecanică”.

[Pitbull]

@Corinka
Observatiile tale sunt pertinente si la obiect. Intr-adevär, acesta este unul dintre cele mai interesante noduri semantice ale filmului - dualitatea "gramaticalä" si modul în care e construitä si folositä. La nivel fundamental, functioneazä sensurile decriptate de tine - apropo de calitatea substantivalä sau adjectivalä a politistului (în spetä), a omului (în general). Pe de altä parte însä, desigur, e vorba si de acel joc sintactic: "film politist" -> "politist (ca) adjectiv", asociat cu falsul atribut de "politist" al filmului, în planul genului (de fapt, nici mäcar nu e un "film de gen" - e de continut).
De asemenea, ai descifrat admirabil sensurile tag-ului final - epilogul cu planul misiunii expus pe tablä, schematizarea realitätii, echivalarea oamenilor cu niste simple semne mâzgälite nervos si superficial cu creta. Sunt convins cä Porumboiu a fost pe deplin constient de conotatia negationistä (sau, în orice caz, reductionistä, depersonalizatoare, abstractizantä), a "X"-ului!
Practic, totul se concentreazä în jurul dificilei dileme a modului cum se aplicä legea: întocmai, sau interpretabil? Uman sau mecanic? Drept sau nedrept - si, de aici, întrebarea centralä: [i]ce[i] înseamnä "a fi drept" (în context concret si abstract, practic si teoretic, neuman si uman).

[corinka]

Discutand cu un prieten care a vazut aseara filmul si care lucreaza tot in domeniul juridic am descoperit o alta reactie: parerea lui este ca personajul lui Dragos Bucur a ales sa fie politist, sa-si faca meseria asa cum trebuie, sa isi faca datoria.
Parerea lui era ca daca toti sefii ar fi ca Anghelache altfel ar merge treburile in tara asta, adica Anghelache l-a convins cu argumente pe Cristi sa procedeze asa cum ii cere datoria.
Lasand la o parte ideile cu "sistemul" si "constiinta", a luat lucrurile asa cum sunt si mi-a dat senzatia ca el considera ca de fapt Cristi nu si-a calcat constiinta (adica "ceea ce el crede ca e bine", cam asa a definit-o Cristi, parca) in picioare, ci si-a schimbat parerea.
N-am apucat sa discutam mai multe pe tema asta, dar mi s-a parut o idee pertinenta, desi contrara a ceea ce am simtit eu iesind de la film.

Revenind la ideea de "sistem atotputernic" nu am putut sa nu mai remarc ceva: filmul incepe cu urmarirea liceanului in cadrul blocurilor gri, aproape identice, aproape toate "renovate" cu geam termopan.
Finalul cu tabla si x-urile din schema mi s-a parut ca inchidea un cerc deschis de acele blocuri. toti suntem niste mici x-ulete inchistate in sistem, prizoniere in blocurile gri (simboluri ale sistemului), in care locuiesc deopotriva atat politistii, cat si suspectii, infractorii, victimele etc.

[Pitbull]

Exact la argumentele aduse de prietenul täu mä gândeam si eu, referindu-mä la acea dilemä ireductibilä a modului cum se aplicä legea: DA, legea ar trebui sä se aplice întocmai; este unul dintre apanajele oricärui sistem de guvernare functional (fie democratic, fie dictatorial - opusul fiind anarhia). DA, dacä legislatia s-ar respecta ireprosabil, lucrurile ar merge mult mai bine - si nu numai la noi; oriunde. Avem exemple (în limitele realismului, desigur), în natiunile cele mai civilizatie ale lumii: elvetienii, nordicii... Cu sigurantä, numärul victimelor legii aplicate corect ar fi mai mic decât cel al victimelor unor legi aplicate aberant. Dar... tocmai aici e-aici! Fiindcä nici o legislatie nu poate fi perfectä - nici chiar la modul ideal, darmite în anomia de la noi! Interpretabilitatea e inevitabilä - ba chiar legitimä, cäci un sistem ideal ar înceta sä mai functioneze, devenind stationar. Si tocmai aici survine problema moralä pusä de Porumboiu: când omul legii ajunge, fatalmente, într-un asemenea cerc vicios, ce cale de iesire alege?
La un nivel mai concret, Anghelache nu e nici pe departe acel model (omul legii rigid, disciplinat, orb dar cinstit si eficient) mentionat de prietenul täu. Solutia lui Cristi era perfect legalä si legitimä: el insistä sä acorde mai mult timp cazului, pentru a-l rezolva corect - ceea ce lui Anghelache i se pare un moft; pentru el, corectitudinea se raporteazä la logica imediatä si superficialä a cuvântului scris, nicidecum la ratiunea de fond. Tocmai DE AICI porneste marea inteligentä si subtilitate a demonstratiei lui Porumboiu, concentratä în secventa culminantä: pretinsul apärätor al legii, cu sofismele lui meschin-lexicale, reuseste sä comitä o ilegalitate magistralä pe toate planurile - cu o singurä exceptie: cea a nivelului formal, superificial, tehnic (care, în loc de accesoriu al stratului de continut, a ajuns sä-l domine si sä-l perverteascä).
Drept pentru care, îi pot da dreptate prietenului täu - dar numai pânä la un punct: ceea ce spune el e perfect adevärat, dar nu e tot adevärul.

Imi place si observatia ta privitoare la simetria dintre mizanscena introductivä si schema din final. Din nou, presupun cä nici asta nu e întâmplätoare. Sau a premeditat-o, sau a rezultat firesc din perfectiunea constructiei estetice în ansamblul ei.

[corinka]

Dar prietenul meu nu a vazut in Anghelache aparatorul orb al legii. Tocmai a gasit de apreciat faptul ca nu i-a spus lui Cristi: "Faci asa pentru ca asa trebuie". Din contra, a incercat sa il lamureasca uzand de argumente logice. Tocmai de aceea i-a spus celuilalt politist: "N-ai inteles nimic", cand acesta s-a oferit sa organizeze el flagrantul. Asa trebuie sa fie un sef si eu subscriu.

[Pitbull]

Well, eu väd în Anghelace tocmai apärätorul ORB al legii, dar cu... doi ochi desenati peste lentilele negre! El SIMULEAZA "ratiunea", se JOACA de-a "argumentele logice"! Ce poate fi mai grotesc decât sä te faci cä faci legea, folosind D.E.X.-ul? E ca si cum ai opera un bolnav dupä un manual de mecanicä auto. Tocmai de aici provine esenta secventei - si, în fond, concluzia filmului.

Apropo, genul ästa de "translatie logicä" functioneazä în mai toate domeniile, si e înnebunitoare. Sigur, la demnitarii si legiuitorii nostri o vedem zilnic, dar o mai întâlnesc si-n discutii de cu totul altä naturä - ba chiar, adesea, aici, pe forum, când unii tin sä te contrazicä, apropo de câte un film, folosind cele mai "logice argumente"... absolut pe lângä subiect!

[corinka]

Chiar orb nu e, mai degraba miop! De ce? Daca era orb spunea: "Faci cum zic eu, fara comentarii!". Totusi, a incercat sa-l convinga pe Cristi, nu sa-i impuna sa organizeze flagrantul. evident, pana la urma cineva tot facea flagrantul, daca se incapatana Cristi se lasa cu sanctiuni, sunt sigura, dar macar a incercat sa il convinga.

De aici apare contradictia dintre ce am vazut eu si ce a vazut prietenul meu: eu cred ca politistul Cristi a abandonat lupta, adica nu s-a lasat convins de argumente si a refuzat sa se ridice impotriva sistemului, pe cand prietenul meu chiar a crezut ca Anghelache l-a convins pe Cristi.
Oricum, inca nu am purtat o discutie ca lumea pe tema filmului, aseara eram prea obositi, ca era destul de tarziu. In plus, eu vazusem filmul deja de vreo saptamana si tocmai iesisem aseara de la Public Enemies. La discutii despre acesta nu ma bag inca, oricum am de lucru si eu nu ma pot abtine sa tot intru pe topicul asta! Daca mai intru si acolo...

[Pitbull]

Chiar orb nu e, mai degraba miop!

Da, evident - e mult mai aproape de adevär.

cred ca politistul Cristi a abandonat lupta, adica nu s-a lasat convins de argumente si a refuzat sa se ridice impotriva sistemului

I agree with you.
(Nicäieri nu se zäreste vreun semn al "convingerii" lui Cristi.)

[keepwalking]

Lungmetrajul "Politist, adjectiv", de Corneliu Porumboiu, castigator al premiul FIPRESCI si al Premiului Juriului la sectiunea "Un Certain Regard" a Festivalului de Film de la Cannes, este propunerea Romaniei la premiul Oscar, la categoria "Cel mai bun film intr-o limba straina", au declarat reprezentantii Centrului National al Cinematografiei.

Comisia de votare a fost formata din criticii de film Magda Mihailescu, Cristina Corciovescu, Dana Duma, Eugenia Voda, Mihai Chirilov, Dinu Tanase si Eugen Atanasiu, majoritatea votând pentru filmul lui Corneliu Porumboiu.

Pelicula a primit cronici laudative, dupa premiera mondiala, in publicatii impornate din presa internationala, precum Variety si The New York Times.
Pelicula "Politist, adjectiv" relateaza povestea unui politist dintr-un oras de provincie (Dragos Bucur). Acesta este obligat sa investigheze un caz minor, al carui protagonist este un licean. Pe parcursul investigatiei, politistul isi da seama ca nu mai crede in meseria sa.

Comedia a fost realizata la inceputul anului 2009, la Vaslui, orasul natal al lui Corneliu Porumboiu. De altfel, tot la Vaslui regizorul a filmat si pelicula sa de debut, "A fost sau n-a fost?", pentru care a primit Camera d'Or la Cannes, in 2006.
Produs de Periscop Pictures, Racova si raza Studio, filmul "Politist, Adjectiv" a beneficiat de sprijinul financiar al Centrului National al Cinematografiei din Romania (1,488 de milioane de lei), dar si de sustinerea HBO Romania.

[Pitbull]

Da-r-ar! Zäu c-ar merita!
Dar prezic cä n-o sä-l ia...
Aia-i o comisie bleagä
N-are cum sä-l înteleagä.

[keepwalking]

Chiar daca i-am luat interviul pe 28 ianuarie 2008, cred ca merita sa vedem ce mai gandea si zicea Corneliu Porumboiu inainte ca Politist, adjectiv sa devina un succes.

Secretul lui Porumboiu

de Gabriel Andronache | 28 ianuarie 2008

“E nebun acest român?” se întreba cotidianul Liberation după vizionarea filmului “A fost sau n-a fost?” scris, regizat şi produs de către Corneliu Porumboiu. Mirarea ziaristului francez pornea de la “gestul sinucigaş“ al regizorului de a include într-un film de lungmetraj nu mai puţin de 40 de minute de dezbatere televizată. Riscul lui Porumboiu a meritat. Umorul devastator din celebrul talkshow despre ipoteza unei Revoluţii la Vaslui a cucerit publicul şi critica din întreaga lume, filmul obţinând premii în festivaluri de anvergură şi succes de box-office. Acum, Corneliu lucrează la un scenariu despre care nu vrea să sufle nici o vorbă. O superstiţie care trebuie respectată.

IEŞEANUL - Înainte de a vedea “A fost sau n-a fost?”, am citit scenariul pe liternet.ro. Mărturisesc că am râs cu poftă de la început până la sfârşit. Rar se întâmplă ca un scenariu să transmită foarte multe, el fiind, totuşi, o formă eliptică de literatură. Iar acum, te intreb, ce e mai bun: filmul sau scenariul “A fost sau n-a fost”?
CORNELIU PORUMBOIU - Scenariul este pentru mine o etapă intermediară, forma finală o dau în timpul repetiţiilor. În concluzie, filmul e mai bun.

- La fel ca şi Cristian Mungiu sau Nae Caranfil, îţi scrii singur scenariile. Ai putea face echipă cu un alt scenarist?
- Îmi place foarte mult să scriu şi acord o mare atenţie detaliilor. Până acum mi-a fost greu să găsesc un scenarist cu care să mă înţeleg sau, mai bine zis, să mă suporte. În schimb, am mulţi prieteni cu care mă consult după ce termin scenariul.

- Ion Sapdaru şi Teo Corban joacă în cele două succese notorii ale tale, “Călătorie la oraş“ şi “A fost sau n-a fost?”. Ce anume te-a determinat să lucrezi cu ei?
- Sunt actori foarte buni, sunt din lumea mea şi mă inspiră.

- “A fost sau n-a fost?” a reuşit încasări importante în sălile româneşti de cinematograf. E genul de comedie care se potriveşte publicului autohton?
- Nu m-am gândit la public când l-am făcut. Cred că dacă filmul e sincer şi asumat, va avea şi succes.

- Câştigarea Palme d’Or-ului de către Cristi Mungiu reprezintă o motivaţie în plus pentru ceilalţi regizori români sau, dimpotrivă, le mai stinge din entuziasm?
- Cred că e foarte greşită viziunea asta fotbalistică asupra filmului. Nu cred că cineva face filme pentru premii, sau dacă le-ar face nu le-ar lua. “4,3,2” dă o notorietate neaş-teptată cinematografului românesc, iar asta ajută orice regizor român.

- “Nimic nu e mai comic decât nefericirea”, cita Lucian Pintilie din Becket la premiera filmului “A fost sau n-a fost?”. E multă nefericire în ţinuturile vasluiene, în Moldova în general?
- Poate în Moldova mea. Filmul are limitele lui, şi nu pot pretinde o viziune exhaustivă despre Moldova.

- Ai harul unei ironii spontane. Am observat asta la diverse festivităţi unde ai fost prezent. Acest fel al tău de a fi te va determina oare să îţi îndrepţi cariera către filme având o consistentă doză de umor?
- Îmi place să povestesc şi cred că e important să faci asta. Am ales filmul pentru că sunt prea leneş pentru a fi scriitor. Cam atât pot să-ţi spun despre alegerea mea de a face film.

- Este Bunuel, autor al unor pelicule neconvenţionale, un model pentru tine?
- Nu am modele în film. Vreau să-mi spun poveştile cât mai personal posibil.

- În fotbal, există o vorbă: “Cel mai greu meci este cel care urmează”. Cum este următorul film la care lucrezi?
- Sunt superstiţios şi nu-mi place să vorbesc despre proiectele viitoare.

si linkul, pentru conformitate:
http://www.ieseanul.ro/saptamanal/se...umboiu-2353193

[Pitbull]

Bravo - bun, scurt, la obiect!
...Si tipic pentru Cornel. Mi-amintesc cu drag berile bäute-n grädinä la "Van Graf" (cafeneaua timisoreanä unde era comandamentul Timi-Short-ului) - asa e si omu': scurt, bun si la obiect!

[keepwalking]

Bravo - bun, scurt, la obiect!
...Si tipic pentru Cornel. Mi-amintesc cu drag berile bäute-n grädinä la "Van Graf" (cafeneaua timisoreanä unde era comandamentul Timi-Short-ului) - asa e si omu': scurt, bun si la obiect!

Da, Corneliu e zgarcit in raspunsurile din interviuri. In schimb, in discutiile libere e foarte prietenos si deschis. Si cu mult bun-simt.

[keepwalking]

Lungmetrajul "Poliţist, Adjectiv", in regia lui Corneliu Porumboiu, care este propunerea României la Oscar 2010, va fi prezentat in următoarele luni in 12 festivaluri internaţionale. Competiţiile in care va rula pelicula vor fi: Vukovar Film Festival din Croaţia (26-30 august), Toronto International Film Festival (10-19 septembrie), Filmfest Hamburg (24 septembrie-3 octombrie), Morelia International Film Festival din Mexic (3-11 octombrie), Warsaw Film Festival din Polonia (9-18 octombrie), Antalya International Film Festival (10-17 octombrie), International Film Festival Tomorrow din Rusia (16-19 octombrie), Viennale International Film Festival (22 octombrie - 4 noiembrie), Sevilla Film Festival (6-14 noiembrie) şi Golden Horse din Taiwan (6-26 noiembrie).
Totodată, pe 11 octombrie, cel mai recent lungmetraj al lui Porumboiu va fi proiectat la Munich Filmmuseum din Germania.

[Pitbull]

Auleo, acu' sä vezi iar dinozauriadä!
"Mucosii ästia mizerabilisti n-au altä treabä decât sä se tot ducä la festivaluri!"

[cornel]

nu stiu daca ati citit analiza asta dar eu va pun un link aici asa pentru a nu lasa un film bun neintors pe toate fetele.