Articole Unfaithful

Lyne a avut mulţi ani în plan filmul Unfaithful / Infidelă. Ideea de realizare datează din 1968, de la premiera filmului La Femme Infidèle, o recunoscută capodoperă a regizorului Claude Chabrol. „Era unul dintre filmele mele favorite”, spune Lyne „un fel de film Hitchcockian în care soţul îşi dă seama, în mod gradat, că soţia lui are o aventură. Întotdeauna mi-a plăcut şi l-am folosit, în mod vag, ca bază pentru acest film.”
În cariera sa, Lyne a acordat întotdeauna o deosebită atenţie relaţiilor emoţionale, în special celor deteriorate de lipsă de încredere şi decepţii. „Vinovăţia şi sexualitatea constituie o fascinantă parte din acestea”, spune Lyne. „Cred că fiecare dintre noi ajunge într-un moment de criză, când poate fi împins peste marginea prăpastiei. Ce ne face să ajungem în situaţia asta? Sunt interesat să aflu totul despre decepţie şi suspiciune. La filmul Unfaithful / Infidelă spectatorii ar putea să ierte mai uşor un criminal decât o soţie adulteră, ceea ce e absurd, bineînţeles!”
Richard Gere nu şi-a putut lua gândul de la scenariu după ce l-a citit. „Este un scenariu foarte bine elaborat, nu doar interesant, ci care m-a pus realmente pe gânduri,” explică el. „ Nu te poţi implica într-un proiect dacă nu simţi că te tulbură şi că trebuie să-i desluşeşti misterul. Ce pornire există în noi care se poate transforma atât de uşor în violenţă ?”
„Întotdeauna am fost de părere că nu poţi ajunge să cunoşti complet pe cineva.”, continuă Gere. „În acest caz este vorba de o familie americană care a încetat să mai evolueze. Au ajuns într-o situaţie foarte comodă de care sunt mulţumiţi, dar care nu le îmbunătăţeşte relaţia. Nu le aduce mai multă dragoste, nu le oferă mai multă intimitate, nu le arată mai mult adevăr. Separat, fiecare dintre ei descoperă că sunt lucruri pe care nu le ştiau despre ei. Lucruri intime care nu au fost discutate împreună. Suntem închistaţi în privinţa multor probleme. Toţi avem un fel de armură în jurul nostru, şi cred că ceea ce a plăcut tuturor la această poveste este că, dacă ne uităm ca într-o oglindă la acest film, ne putem vedea pe noi.”
Pentru Gere a fost o premieră rolul unui personaj normal ca Edward Sumner. „E atât de greu să fii normal !” se amuză el. „Este mult mai uşor să fii ciudat. În cariera mea am avut multe roluri de inadaptaţi. Edward nu este nici pe de parte un tip energic. Nu este tipul care trebuie să câştige o luptă. Adrian îmi spunea tot timpul: „Nu, Richard, nu! Acesta este vechiul Richard. Acum am nevoie de noul Richard! Nu-l vreau pe cel care ar putea să fie mijlocaş. Îl vreau pe cel care priveşte meciul!” Deci, însuşirea omului de rând este cea de care avem nevoie în acest caz.”
De fapt, cel care a avut un rol asemănător cu cel al lui Richard Gere în urmă cu douăzeci de ani, este Olivier Martinez.
Într-adevăr, tânărul şi talentatul actor francez are rolul unui individ încrezut, dar fermecător, tipul de personaj pe care Gere realmente l-a interpretat extrem de des în anii de început ai carierei sale. Paul este tipul de bărbat cuceritor care trăieşte clipa. „Din punctul meu de vedere,” - spune Martinez - „...Paul este naiv. El nu ştie ce se va întâmpla şi nu are nici un control asupra viitorului lui. M-a intrigat acest gen de personaj. Este ca un copil; este liber... prea liber. Nu este un manipulator, îi place doar să se joace. Nu ne dăm seama tot timpul cine este el; este învăluit de un mister aparte. Totuşi, nu este un personaj complicat, ambiguu. Este diferit de toate rolurile pe care le-am avut până acum.”
Adrian Lyne a simţit că Martinez este cel mai potrivit pentru acest rol deşi, la început, nu a intenţionat ca Paul să fie francez. „Olivier are simţul umorului,” spune Lyne. „Iar faptul că este francez aduce încă un avantaj. Chiar şi cele mai simple lucruri par mult mai interesante atunci când le vezi la o persoană de naţionalitate franceză sau italiană sau latină: Gesturile, simţul umorului, toate sunt diferite şi te fascinează când le vezi. Cred că ne ajută să înţelegem ce a atras-o pe Connie – el este foarte ademenitor prin tot ceea ce face.”
„Faptul că această femeie, cu o căsnicie aparent fericită, cu un copil, ar putea să aibă o aventură cu acest bărbat, ne înspăimântă,” adaugă Lyne. „Totuşi, când femeile îl văd pe stradă pe Olivier Martinez, aşa cum l-a întâlnit ea, chiar dacă nu ar putea să recunoască în faţa prietenelor, cred că vor înţelege de ce ea a acceptat să meargă la el acasă.”
Lyne a ales-o pe Diane Lane pentru rolul lui Connie pentru mai multe motive bine întemeiate, printre care şi interpretarea sa, apreciată de critici, în filmul A Walk on the Moon, regizat de Tony Goldwyn. „A fost un film foarte frumos,” spune Lyne.
„Dacă analizezi,” - continuă Lyne - „sunt foarte puţini actori şi actriţe frumoase care să nu degaje şi o oarecare forţă. Sexualitatea şi forţa se asociază. Diane le are pe amândouă, ceea ce este rar de întâlnit. Cred că ceea ce place spectatorilor este faptul că, în tot acest timp, ea încearcă să facă ceea ce este corect, dar nu reuşeşte.”
„Aceasta este o problemă cu care, mai devreme sau mai târziu, se va confrunta oricine,” spune Diane Lane. „Într-o anumită măsură toţi avem impulsul de a privi în jur. Întrebarea este, cum se concretizează acest impuls ? Distruge căsnicii? Trag oamenii învăţături din aceasta? La începutul povestirii, Connie nu are nici o îndoială asupra căsniciei ei. Îşi iubeşte soţul şi copilul şi are o viaţă fericită. Întregul ei univers este definit de ceea ce este ea prin prisma căsniciei. Cu siguranţă, ea consideră acest mariaj ca pe un dat. Dar cred că ceea ce se întâmplă adesea la relaţiile de lungă durată este faptul că rămâi cu imaginea persoanei pe care o ştiai, pe care ai cunoscut-o cândva. Şi deodată simţi că nu mai eşti aceeaşi persoană. Toţi ne schimbăm şi nu ne dăm seama de aceasta decât atunci când ceva te face să te vezi într-o altă lumină. Acest lucru o face vulnerabilă pe Connie.”
Pentru Richard Gere şi Diane Lane, filmul Unfaithful / Infidelă a fost o reîntâlnire plăcută. Ei au mai jucat împreună în filmul The Cotton Club în regia lui Francis Ford Coppola. „Mi-a plăcut să lucrez cu Diane,” spune Gere. „S-a transformat într-o femeie frumoasă şi o actriţă minunată. Cred că faptul că ne cunoşteam mai de mult ne-a adus multă naturaleţe relaţiei, genul de normalitate regăsită la persoanele ce au petrecut mult timp împreună. Acest lucru nu este uşor de realizat. Când întâlneşti un actor sau o actriţă cu doar câteva săptămâni înainte de filmare, te întrebi cum ar trebui să arate o relaţie normală între voi. Chiar dacă Diane şi cu mine nu ne-am văzut prea mult de la filmările la The Cotton Club, ne-a fost uşor să recuperăm.
La scenele erotice, nuditatea psihologică i-a creat probleme mai mari lui Lane decât cea fizică. „Nu cea din urmă m-a deranjat.” explică ea. „În filmul acesta, am fost goală mai mult timp decât în toată viaţa mea personală, cadru după cadru şi unghi după unghi !” se amuză Lane. „Trebuie să te obişnuieşti. Mulţi actori au trecut prin această experienţă în cariera lor. Acum am intrat în rândul celor care ştiu cum este. Încărcătura emoţională a acelor scene a fost pentru mine o încercare – vulnerabilitatea şi tulburarea pe care o resimte Connie în relaţia sexuală. În aceasta a constat strădania mea."
Pe tot parcursul producţiei filmului, care s-a turnat cea mai mare parte în Manhattan şi în suburbiile White Plains în Westchester County, Lyne a menţinut o strânsă colaborare cu creatoarea de costume Ellen Mirojnick şi cu scenograful Brian Morris pentru a obţine o imagine foarte reală a filmului, bogată, dar în acelaşi timp monocromatică. De exemplu, culoarea roşie a fost folosită într-o singură secvenţă. „Pe tot parcursul filmului, variaţia culorilor este aproape inexistentă,” spune Morris, „ceea ce contribuie la crearea unei atmosfere apăsătoare.”
Lyne preferă să filmeze în locaţii reale, iar Unfaithful / Infidelă nu a făcut excepţie de la regulă. Casa familiei Sumner este o fermă din secolul al IXX-lea, situată pe patru acri de pământ din White Plains, în timp ce mansarda lui Paul este un loc real din Soho. „În cele mai multe cazuri, locaţiile au fost redecorate complet,” spune Morris. „Am vrut să realizăm un contrast vizual între ordonata, perfecta lume a lui Edward Sumner şi universul lui Paul Martel, un spirit liber a cărui viaţă este plină de spontaneitate - obiecte împrăştiate şi întâlniri la voia întâmplării. Mansarda lui Paul este încărcată cu obiecte strânse de-a lungul timpului din toată lumea, cu teancuri de cărţi cărora nu le-a găsit încă un loc.”
„Din contră,” continuă Morris, „casa lui Edward este decorată cu obiecte şi mobilă cumpărată din cele mai bune magazine din Manhattan. Totul este în ordine; drept urmare, nimic nu este surprinzător. Casa dă un sentiment de împlinire. Aceasta reflectă nevoia lui Edward de siguranţă dar, în acelaşi timp, ne lasă să înţelegem şi nervozitatea lui Connie, în special atunci când se confruntă cu locuinţa lui Paul, un fel de haos confortabil. Mansarda lui emană o atmosferă de mister şi de aventură, astfel încât Connie este sedusă de aceasta şi nu neapărat de caracterul lui Paul.”
Creatoarea de costume Ellen Mirojinick s-a străduit să realizeze o garderobă firească dar, în acelaşi timp, grăitoare pentru audienţă. „Scopul era să facem personajele să pară foarte naturale,” explică ea. „Este vorba de povestea unei familii reale, oameni reali, şi Adrian este foarte exigent în privinţa autenticităţii personajelor. Aşa că hainele nu trebuiau să pară costume. Trebuiau să exprime senzaţia pe care o ai atunci când faci cele mai obişnuite lucruri. Adrian te încurajează să lucrezi într-o manieră foarte firească. Dacă nu pare real, dacă nu pare firesc, atunci să înlocuim cu altceva. În acest film, hainele nu trebuie să iasă în evidenţă, decât dacă au un mesaj anume.”
„Oliver este parizian şi personajul lui reflectă acest fapt. El şi-a adus contribuţia la înfăţişarea personajului său, a făcut sugestii bazate pe modul în care se îmbracă el la Paris şi pe modul în care se îmbracă alţi bărbaţi la Paris. Îmi face plăcere să încurajez o astfel de colaborare constructivă cu actorii.”
Unfaithful / Infidelă este un film tipic New York-ez ; printre locaţii se numără locuri binecunoscute ca The Strand Bookstrore, Village East Cinema, Grand Central Station, barurile şi restaurantele din Chelsea, Soho, Wall Street şi Tribeca. Asemenea celorlalte filme făcute în New York de Lyne, Fatal Attaction /Atracţie fatală şi Jacob’s Ladder /Scara lui Iacob, acesta descrie New York-ul ca pe un oraş vibrant, plin de viaţă, în care voluptatea şi pericolul coexistă şi farmecă.
Lyne descrie astfel experienţa realizării filmului Unfaithful / Infidelă. „Ceea ce este emoţionant în final,” spune el, „sunt actorii. De aceea continui să fac ceea ce fac – pentru plăcerea acestor momente când simţi că au rupt o părticică din ei şi ţi-au dăruit-o ţie. Acesta este cel mai minunat sentiment şi am avut parte de el de multe ori lucrând la acest film când, după filmarea unei secvenţe, îmi spun : „Au fost nemaipomeniţi!””