Articole Spider-Man: Into the Spider-Verse

Regizorul de story, Paul Watling (Hotel Transylvania 2, Smurfs: The Lost Village) susţine că animaţia i-a conferit filmului mai multe avantaje decât au avut filmele live-action din franciză. “Am putut să folosim vizualul mai mult ca într-un film artistic,” susţine el. “Există o secvenţă în film, unde Miles şi Peter sunt implicaţi într-o urmărire a metroului supra-teran, iar personajele sunt agăţate unul de altul. A fost un vis împlinit pentru noi, ca artişti, fiindcă am primit o cutie de nisip, iar noi am putut construi cel mai grozav castel de nisip. Apoi am filmat personajele din diferite unghiuri, am mişcat cadrele, am adăugat elemente cinematografice, maşini de poliţie, ca să redăm senzaţia de urgenţă - am lipit elemente ataşabile. Nu am mai văzut niciun alt Spider-Man de genul acesta.”

Pentru story artistul Miguel B. Jiron, filmul era o şansă de a juca într-o poveste de benzi desenate ca în copilărie. “Filmul ne-a permis să încorporăm şi imagini defalcate, efecte vizuale sau auditive,” explică el. “Dar mai mult de atât, eu am făcut parte din echipa care l-a adus la viaţă pe Miles Morales. Fiind prima generaţie de emigranţi, e simbolic pentru mine faptul că văd un personaj ca Miles în postură de erou, de Spider-Man. Sunt onorat că am contribuit la realizarea lui.”

Jiron menţionează că: “Era esenţial să coroborăm toate aceste mijloace tehnice pentru a realiza o perspectivă unică, a unui puşti de 13 ani, căruia nu-i vine să creadă ce i se întâmplă şi care devine mai mare decât şi-ar fi închipuit vreodată.”

Veteranul de la Imageworks, Danny Dimian, care e coordonatorul de efecte vizuale al filmului, vede în drumul pe care l-a parcurs producţia, însăşi evoluţia studioului din ultimele două decenii. “Reîntoarcerea la Spider-man îmi aminteşte de munca depusă pentru The Hollow Man (2000),” mărturiseşte Dimian. “Pe atunci, nu puteam să realizăm ceea ce visam, pentru că nu dispuneam de tehnologia şi soft-urile necesare; a trebuit să regândim şi să creăm noi mijloace tehnice. Totuşi, de data aceasta nu le-am mai creat de la zero. Odată cu acest film, noi încercăm să creăm un nou limbaj vizual pentru benzile desenate, în scopul de a reda poveşti cu super-eroi.”

Dimian - care a lucrat la filme cum ar fi Spider-Man,versiunea din 2002, Stuart Little 2, The Polar Express, Surf’s Up şi Cloudy with a Chance of Meatballs - spune că echipa de la Imageworks a încercat să se distanţeze de rigiditatea şi formalismul animaţiei generate de calculator.

Printre modalităţile stilistice, echipa de la Imageworks a încercat să aducă un omagiu benzilor desenate de altădată. Printre aceste modalităţi stilistice se numără imperfecţiunile de culoare ale desenelor. “Am observat că uneori, în cărţile cu benzi desenate, culorile depăşeau contururile, iar aceasta dădea impresia unei imagini duble,” susţine Dimian. “Am considerat aceasta ca pe o oportunitate de a regla camera conform tehnicii de offset. Camera nu se putea regla dacă marginile nu erau aliniate cum trebuie. Ne-am gândit: ‘Ce-ar fi dacă o cameră nu s-ar deregla ca o lentilă?’ De aceea, noi am prelucrat imaginea astfel încât să arate similar cu o pagină întinată dintr-o carte de benzi desenate. Ea dă iluzia că ceva a fost imprimat pe ecran.”

Thompson spune că în timpul procesului, trebuia să menţină această estetică permanent, cu ajutorul tehnologiei 3D de ultimă generaţie. “În mod ideal, trebuia să oprim fiecare cadru al filmului pentru a-l prelucra ca să arate ca o ilustrată,” concluzionează el. “Nu vrem să arate bine doar în filmările panoramice. Imaginile punctiforme, tonurile fundalului, panel-urile, felul cum funcţionează totul în 3D - dublează contururile ca să dea sentimentul că te afli între paginile unei cărţi de benzi desenate.”