Articole Moartea domnului Lăzărescu

(2005)

Moartea domnului Lăzărescu

Comentariile regizorului

Filmul este o poveste de dragoste, o comedie, un film despre batranete si despre sistemul medical, dar, inainte de toate, este un film despre indiferenta atotdistrugatoare, despre nepasare si lipsa de comunicare.

Filmul are aproape doua ore si jumatate, ceea ce poate parea prea mult; dar lungimea lui nu e intamplatoare, pentru ca e esential ca moartea lenta a domnului Lazarescu sa se petreaca intr-o perioada lunga de timp, astfel incat spectatorul sa poata analiza ce se petrece. Au nevoie de tot acest timp pentru a trece prin toate starile pe care filmul le induce – de la ironie la mila sau furie, frustrare si neajutorare.

Realizatorul de film trebuie sa aleaga bucati de realitate – de cate ori iti intorci camera sau ochii asupra unei situatii, te intorci cu spatele la alta. Aici ai un doctor sau un pacient,
Dar la dreapta si la stanga se intampla alte lucruri pe care nu le mai poti arata. Toate astea sunt discutabile: in ce masura eu, cel care filmez, reusesc sa decupez din realitate feliile potrivite? Cand iti intorci camera spre o sursa de tensiune, trebuie sa renunti la o alta. Nu poti niciodata sa reconstruiesti intregul. Chiar si cand inventezi o poveste care atrage atentia doar pentru cateva ore, tot trebuie sa folosesti elipse de timp, nu poti spune totul.

“Uite, traiesc o experienta dramatica, divortez” Acesta e, de fapt, un rezultat. Cum ai ajuns acolo? Evenimentele nu sunt importante in sine. Important este ce se intampla inauntrul capetelor noastre in timpul acelor evenimente. De aceea o relatie se poate descompune, incet-incet, pana la disolutie. Aflarea adevarului despre o situatie, nu conteaza cat de banala, poate dura o viata intreaga.

Suntem fiinte imperfecte si acceptarea faptului ca si ceilalti sunt imperfecti e greu de acceptat. Scoala nu ne invata sa ne abtinem de la a-i judeca pe ceilalti sau de la a incerca sa-i modelam dupa cum suntem noi. Daca nu esti un bautor, ii vei judeca pe cei care beau. Asta se intampla si cu Lazarescu. Doctorul (Florin Zamfirescu) il intreaba: “Ai sarbatorit ceva sau asa bei tu de obicei?” La fel si Clara Voda: “De ce bei daca ai ulcer?” Pentru un doctor, relatia dintre boala si cauzele care o genereaza este foarte simpla. Daca nu vrei sa ai ulcer, de ce bei? Desigur, nu te intreaba nimeni de ce bei. Chiar si tu incetezi sa te mai intrebi, dupa o vreme. Pentru a supravietui, societatea se protejeaza judecand alunecarile indivizilor sai ca anormale, imorale sau ilogice.

Spectatorilor de tip Hollywoodian le va fi greu sa faca fata situatiei inverse. Personajul pe care il cred rau timp de 60 de minute se dovedeste a fi bun, isi arata fata umana, generoasa, radianta. Spectatorilor nu le place sa se identifice cu un asemenea personaj, pentru ca spectatorii nu sunt criminali. Deci nu le poti spune despre criminalul de pe ecran ca are si el o familie, mai multi copii si o nevasta, la fel ca ei, cei din public. Pentru ca apare o intrebare deranjanta: asta inseamna ca eu, spectatorul, as putea fi si eu un asasin?

“Moartea domnului Lazarescu” nu este un film despre un pacient in agonie care sfarseste in strada, din cauza doctorilor. Nu este un film despre sistemul medical din Romania. “Moartea domnului Lazarescu” spune povestea unui om care moare si asta e “versiunea sfarsitului” lui, cea pe care si l-a tras la sorti. In acest caz, asa arata sfarsitul. Domnul Lazarescu nu e o victima a destinului. In viata sa a facut niste alegeri si sfarsitul sau e in concordanta cu acele alegeri. In momentul plecarii sale, domnul Lazarescu este inconjurat de indiferenta celorlalti si de propria singuratate.
Sinopsis Filmul in cifre - note de productie
jinglebells