Articole Los abrazos rotos

Un bărbat scrie, trăiește și iubește în întuneric. Cu paisprezece ani înainte, a avut un accident brutal de mașină pe insula Lanzarote. În cumplitul accident nu și-a pierdut numai vederea, ci și iubirea vieții lui, Lena.
Acest bărbat folosește două nume: Harry Caine, un pseudonim cu care își semnează lucrările literare, povestirile și scenariile, și Mateo Blanco, numele său real, cu care trăiește și semnează regia filmelor. După accident, Mateo Blanco se rezumă la pseudonim, Harry Caine. Dacă nu mai poate regiza filme, își imaginează că Mateo Blanco a murit pe Lanzarote, odată cu iubita sa, Lena.

Astăzi, Harry Caine trăiește grație scenariilor pe care le scrie, dar și ajutorului din partea fostului său manager de producție, Judit Garcia, și a fiului său Diego, devenit secretar personal, ghid și ... cel care dactilografiază scenariile.
De când s-a hotărât să trăiască și să spună povești, Harry a devenit un orb atrăgător, care și-a dezvoltat celelalte simțuri pentru a se bucura de viață; percepțiile sale sunt ironic-plăcute, iar mintea își îngăduie să se complacă într-o amnezie auto-indusă. Harry a șters complet din amintire orice urmă a primei sale identități, Mateo Blanco.

Într-o noapte, fiul său are un accident, iar Harry îl îngrijește. Amândoi se decid să nu spună nimic mamei tânărului, Judit, ca să nu o alarmeze. În primele nopți de convalescență, Diego îl întreabă despre vremurile când era Mateo Blanco; într-o clipă de uimire, surpriză, Harry îi poveștește ce s-a petrecut în urmă cu 14 ani, sperând să-l anime, să-l distreze, așa cum face un tată care spune o poveste la culcare copilului său.

Povestea lui Mateo, a Lenei, a lui Judit și a lui Ernesto Martel, este una de „dragoste nebună”, dominată de fatalitate, gelozii, abuzuri, trădare și complex de vinovăție. Este emoționantă, mișcătoare, teribilă și culmină cu fotografia a doi îndrăgostiți îmbrățișându-se, fotografie ce va fi ruptă într-o mie de bucăți, ca și povestea lor de iubire sfărâmată.

Cei doi protagoniști, care s-au refugiat într-un bungalow la Famara Beach, stau îmbrățișați pe o canapea și se uită la televizor, la filmul „Viaggio in Italia” de Rossellini. Filmul redă povestea unui cuplu de americani, înstrăinați, pe cale de a se despărți – interpretați de Ingrid Bergman și George Sanders – ce fac un voiaj în Italia. În secvență, Ingrid Bergman și Sanders vizitează excavațiile de la Pompei exact când muncitorii scot cu grijă rămășițele vechiului oraș distrus de Vezuviu acum două mii de ani. Cei doi privesc cum lava a imortalizat trupurile unei femei și al unui bărbat împreună, probabil când adormiseră. Femeia face câțiva pași, emoționată. Imaginea tandră a cuplului ce a trăit cu mii de ani înainte o fac să se gândească la propria căsnicie, la deterioarea ei, fragilitatea sentimentului, și nu-și poate reține câteva lacrimi.
Este o scenă simplă, directă și adânc emoționantă. După ce s-a uitat la televizor, Lena (Penelope Cruz) își ascunde fața la pieptul iubitului (Lluis Homar). Se gândește că și-ar dori să moară, asemeneni femeii din Pompei, într-o îmbrățișare eternă cu Mateo. Bărbatul intuiește dorința Lenei. Se ridică de pe canapea, setează camera pe mod automat și se așază din nou, îmbrățișându-și iubita. Până ce flashul camerei imortalizează momentul, aidoma lavei vulcanului din filmul lui Rossellini.
Dar, spre deosebire de ceea ce se petrece în filmul italian, această îmbrățișare nu va fi eternă. Cineva va rupe fotografia în bucăți, doar câteva săptămâni mai târziu.

Protagoniștii din „Broken Embraces” filmează o comedie, „Girls and Suitcases”. Mareo Blanco este regizorul, iar Lena Rivera este protagonista. Judit Garcia este managerul de producție, iar Ernesto Martel iubitul Lenei, producătorul filmului. Ernesto Martel Junior este cel care realizează imaginea.
Mateo se îndrăgostește total și subit de Lena din momentul în care o vede. Același lucru i se întâmplă și actriței (deși trăiește cu Martel, iar magnatul este îndrăgostit nebunește de ea). Cu ani de zile înainte, Judit a avut o relație cu Mateo, și cu toate că nu a reușit încă să o depășească, lucrează cu el, fiind de fapt mâna lui dreaptă. Ernesto Martel este broker, unul de succes, care a avut de profitat de pe urma boom-ului economic din anii ’80, cu grămezi de bani și puține scrupule. Nu e producător, dar pentru că Lena are înclinații către arta Thaliei, produce filmul lui Mateo, într-un efort disperat de a-și ține iubita aproape. Fiul lui Ernesto Martel, numit astfel după tată, este un tânăr copilăros căruia îi plac cinema-ul și oamenii, în special Mateo. Martel senior îi trasează juniorului sarcina de a face un documentar despre „Girls and Suitcases”, de fapt o modalitate de a o spiona pe Lena. Problema lui nu e una morală, ci tehnică. Primele secvențe video au un sunet groaznic. Martel senior improvizează și reinventează sonorul, angajând un cititor pe buze.
Toate aceste elemente sunt tipice comediei, dar „Broken Embraces” este o dramă cu tușeuri întunecate, mai mult un thriller caracteristic anilor ’50.

„Deși detest, din punct de vedere moral, felul în care Martel se folosește de „making of”, un simplu pretext de a o controla pe Lena pe platou, îmi place ideea unui narațiuni paralele cu originalul.
Întotdeauna am visat să fac un film a cărui poveste se vede printr-un „making of” . Un „making of” dezvăluie nu numai secretele tehnice, dar și secretele celor responsabili de coordonarea acțiunii. Îi transformă pe acei responsabili de ficțiune în ficțiune.” afirmă Pedro Almodovar.