Articole Je prefere qu'on reste amis...

(2005)

Doar prieteni

Discutii cu Gerard Depardieu

Jean-Paul Rouve a fost cel care v-a vorbit despre acest proiect…
Da, tin foarte mult la Jean-Paul si la familia Robin. Sunt oameni simpli, fara prea multe fumuri. In plus, mai sunt si Eric si Olivier care sunt foarte simpatici si talentati. Initiativa lor de a face un film impreuna mi s-a parut grozava. Iar povestea este foarte originala.

Cine este Serge?
Un tip care da dovada de imaturitate in relatia sa de cuplu. Gaseste un prieten care-l ajuta sa-si recastige viata pe care ar fi putut-o avea. Este povestea unei frumoase prietenii.

Ce parere aveti despre scenariul acestui film?
Imi place muzica dialogurilor, dar de data aceasta am fost uimit. Este o muzica scrisa de oameni care vor sa ne faca sa dansam. Aceasta este de fapt si meseria noastra. De-asta am vrut toti sa devenim actori. Ma bucur de fiecare data cand am ocazia de a lucra cu oameni care ma fac sa aud o muzica noua. Este ca si cand as invata sa cant la un instrument nou.

Ce impresie v-a lasat faptul ca ati lucrat cu doi corealizatori?
Mi-a placut mult de ei. Sunt pur si simplu uimitori. Eric si Olivier sunt cu adevarat complementari. Viitorul le apartine realizatorilor de acest gen. Au un potential fabulos si colaboreaza de minune. Dar cu toate acestea, fiecare are viziunea sa personala, care este parte a intregului. Imi place acest lucru, deoarece detest sistemele dictatoriale.

Acceptand acest film de debut, simtiti ca le-ati facut un fel de cadou?
Nu stiu ce sa zic. Povestea mi-a placut, ei la fel…imi place aceasta atmosfera. Cand ii vad, simt ca dispozitia mea s-a ameliorat. Daca acest lucru ii ajuta in vreun fel, cu atat mai bine. Eu unul ma bucur cand lucrez cu ei. Dar este tousi greu sa-ti asumi responsabilitatea unui film de debut. Imi amintesc de nelinistile lui François Dupeyron si ale celorlati realizatori...

Formati o echipa grozava cu Jean-Paul Rouve...
Cand ai sansa de a lucra cu un astfel de tanar, esti placut impresionat, ai sentimentul ca viata merge inainte. Jean-Paul este foarte talentat. Tot ceea ce-l priveste este extrem de real, nu-i nici urma de « méthode-acting ». Imi aminteste putin de un film din trecut TENUE DE SOIRÉE, cu Michel Blanc, sau de complicitatea pe care am simtit-o n timp ce lucram cu Patrick Dewaere, mi-au placut intotdeauna marile tandemuri ale cinematografiei masculine. Dar astazi nu mai vad decat copii, urmari care nu duc la nimic ; in acest film insa nimic nu este copiat, realizatorii au propriul lor univers, ceea ce face toata diferenta.

Ati spune ca acest film este unul tipic francez?
Nu, este un film cu o identitate internationala. Vorbeste despre epoca in care traim, nu doar de Franta. Ma face sa ma gandesc la CERTAINS L'AIMENT CHAUD (Some Like It Hot / Unora le place jazzul, n.r.). Ca multe alte filme, el utilizeaza o tema clasica, pe care mai apoi o reactualizeaza.

Sunteti un actor extrem de prolific, parca nu va opriti nciodata din lucru…
Eu nu lucrez, eu realizez. Probez ceea ce mi se ofera. Imi place sa fiu in preajma oamenilor, a oamenilor autentici, care vor sa creeze ceva, sa-si depseasca limitele. Si mie imi place sa-mi depasesc limitele.