Articole Hail, Caesar!

Despre producție

Producătorii, câștigători a 4 premii Oscar, JOEL COEN & ETHAN COEN (No Country for Old Men, True Grit, Fargo) scriu și regizează Ave, Cezar!, o comedia amplificată de o distribuție genială condusă de JOSH BROLIN (No Country for Old Men), GEORGE CLOONEY (Gravity), ALDEN EHRENREICH (Blue Jasmine), RALPH FIENNES (The Grand Budapest Hotel), JONAH HILL (The Wolf of Wall Street), SCARLETT JOHANSSON (Lucy), FRANCES MCDORMAND (HBO’s Olive Kitteridge), TILDA SWINTON (Michael Clayton) și CHANNING TATUM (Magic Mike).

Ave, Cezar! este un omagiu adus Perioadei de Aur de la Hollywood. Filmul sărbătorește fabrica de vise, în timp ce trage Cortina pentru a dezvălui câteva din detaliile mai puțin plăcute ale industriei filmului.

Comedia are loc la începutul anilor 1950, o perioadă în care fațada fermecătoare a industriei filmului începea să se crape. Studiourile majore erau forțate să renunțe la sălile de cinema și se confruntau cu un nou rival: televiziunea. Erau și afectați de schimbările aduse în peisajul politic și social din urma celui de-al Doilea Război Mondial.

Hollywood a răspuns la aceste amenințări oferind audiențelor filme mari și grandioase: povești Biblice cu distribuție de ordinul miilor, musicaluri Tehnicolor și spectacolele acvatice ale lui Busby Berkeley dar și un număr de filme Western și drame sofisticate.
Nici un cost nu era prea mare pentru a menține iluzia farmecului.
Ideea pentru Ave, Cezar! a apărut cu mai mult de o decadă în urmă, conform spuselor lui George Clooney, actorul premiat cu Oscar care apare ca vanitosul și răsfățatul Baird Whitlock, starul filmului Ave, Cezar!, care dă filmului numele.

Pentru partea sa, Eric Fellner a fost încântat să lucreze din nou cu frații Coen. El spune: „Tim și cu mine am fost atât de norocoși să lucrăm cu Joel și Ethan pentru atâția ani. Filmul nu e numai o culminare a muncii lor, este o reflecție a iubirii lor pentru industrie. Nu e nici o surpriză că atât de mulți din interpreții lor favoriți au revenit pentru a fi parte din el, și apreciem atât de mult grija evidentă pentru material și măiestria neegalată pe care au livrat-o.”


Cele Mai Mari Staruri: Distribuția Comediei

Reflectând strălucirea mașinii de staruri din anii 5-, producătorii au asamblat un grup de talente contemporane a căror putere e la fel de strălucitoare ca cea a zilelor de glorie ale Hollywood-ului, începând cu personajul central al lui Eddie Mannix jucat de Josh Brolin.
Secretul succesului lui Eddie, Brolin dezvăluie, Este că, „Este o figură paternă grozavă. Are o forță paternă incredibilă, deci îmi place de el așa. În privat, e un tip foarte nesigur, dar când îl vezi în public, pe platourile de filmare, când are de-a face cu tot felul de copii destrăbălați, întreaga sa motivație e loialitatea pentru studio și pentru șeful său, Nick Schenk, care i-a dat începutul său. Nu lasă nimic să-i scape printre degete.”

De-a lungul comediei, Mannix pare adesea copleșit de scandalurile pe care trebuie să le strivească zilnic, dar conform spuselor lui Brolin, acest reparator înflorește sub stres. „Unor oameni le place stresul; se hrănesc cu el. Le place ideea de a rezolva probleme, și nu poți rezolva o problemă dacă nu ai o problemă. Deci cauți constant ceva de rezolvat. Asta este industria filmului pe scurt. Ai o tonă de oameni care caută stresul. Ironia este că se plâng despre asta, dar nu ar ști să trăiască fără stres. Acesta este Eddie Mannix.”

Unul din partenerii lui Mannix este editorul studiourilor Capitol, C.C. Calhoun, interpretată de actrița premiată cu Oscar Frances McDormand, care este foarte strictă, ne asigură ea, permite accesul la Maviola numai pe bază de invitație. „Actorii nu au niciodată voie în camera de editare,” spune McDormand.

Cel mai de încredere editor din sistemul Capitol, C.C., poate fi găsită în spatele unor ochelari groși și al unui strat și mai gros de fum de țigară. Cunoscută pentru faptul că lucrează încontinuu, e pregătită să îl ajute pe Eddie cu ce merge bine (și mai adesea ce nu merge bine) în producția unui film.

O altă piesă crucială a distribuției este Clooney care, în Ave, Cezar!, adaugă capodoperei de a juca ceea ce el numește „idioți” în filmele fraților Coen, ceea ce a mai făcut de trei ori - în O Brother, Where Art Thou?, Intolerable Cruelty și Burn After Reading. Dar personajul lui Baird Whitlock, spune el, „este poate cel mai prost personaj pe care l-am jucat pentru ei. E doar un star de cinema neștiutor, care bineînțeles că nu ar exista în viața reală, nu-i așa?” râde el.

S-a întâmplat foarte rar ca Mannix să fie nevoit să lucreze atât de mult peste program cu talentul așa cum trebuie să o facă cu Baird; chefurile și escapadele lui sunt neegalate. Când Baird este răpit și ținut pentru răscumpărare de un grup misterios cunoscut ca Viitorul, totul e pe cale să se ducă pe apa sâmbetei.

În mijlocul dispariției, o altă problemă pe care Mannix trebuie să o rezolve este DeeAnna Moran, jucată de Johansson, care a jucat în drama fraților Coen The Man Who Wasn’t There la vârsta de 15 ani. „DeeAnna este o profesionistă, dar din cauze unui eveniment nefericit în afara platourilor, este constrânsă – la propriu și la figurat – și are nevoie de ajutor,” spune Johansson. „Eddie Mannix are sarcina de a găsi sugestii pentru a menține fațada ei de puritate și inocență.”

Oricând Eddie are nevoie de un martor sau o parte terță, apelează la Joe Silverman, care este jucat de Jonah Hill. Probabil cel mai de încredere om de pe planetă, Joe știe foarte bine să-și țină gura. Și când vine vorba de protejarea unui star Capitol, talentele lui Joe vor salva ziua.

Precum Baird Whitlock, Burt Gurney, personajul jucat de Channing Tatum, se comportă exact ca un star de cinema. Burt a vrăjit audiențele din întreaga lume. „Burt este un bărbat care cântă și dansează, și trăiește viața unui actor atât pe ecran dar și în afara lui,” spune Tatum. „Este blond, iar sufletul lui trăiește în părul lui lung. Este genul de actor care are o ținută pentru orice – o ținută pentru condus, o ținută pentru cină. Este foarte teatral… foarte exagerat.”

Una din dilemele mai complicate din film se concentrează în jurul lui Hobart (Hobie) Doyle, un star cowboy, și regizorul sofisticat Laurence Laurentz.
„Hobie este complet nepotrivit pentru acest film pe care îl face Laurentz,” explică Ralph Fiennes, care îl joacă pe regizorul perfecționist.

Pe platou cu Frații Coen

Actorii și membrii echipei Coen s-au simțit protejați. Mulți sunt veterani ai filmelor, dar chiar și cei care lucrau cu ei pentru prima oară s-au bucurat de producția relaxată în care s-au găsit.
În ciuda faptului că, până acum, l-au chemat pentru roluri de măscărici, Clooney își face bagajele de bunăvoie oricând frații Coen îl contactează.
În felul lor, frații Coen aderă la stilul clasic pe care îl sărbătoresc în Ave, Cezar!.
Similar, oferă Tatum, frații Coen l-au cucerit de la început. A mai făcut comedii înainte, mai ales în filmele Jump Street, și a dansat și în filmele Magic Mike.

Johansson a fost atrasă de perioada filmului. „Credeam că ar fi distractiv să interpretez un personaj din epca de aur a Hollywood-ului,” spune ea. „Ce actor nu ar vrea? Uită-te la costume, la strălucire, la calitate și la mediul din spatele camerelor. M-au cucerit.”
Brolin, care a mai lucrat la câteva filme Coen, inclusiv No Country for Old Men, spune că principala atracție a fost faptul că a avut șansa să-l plesnească pe George Clooney…toată ziua, mulțumită dublelor.
Precum Tatum, Fiennes este un începător în filmele Coen, deși mărturisește că aștepta telefonul acesta de ani de zile.


Recreând Epoca de Aur: Designul Filmului

Ave, Cezar! a fost a șasea ieșire cu producătorii pentru Jess Gonchor, începând cu filmul premiat cu Oscar No Country for Old Men, și include și propria sa muncă nominalizată la Oscar True Grit. Chiar și așa, filmul a fost special. „Să faci un film despre filme e special,” spune Gonchor, „Și mă îndoiesc că voi face asta din nou. Doar am încercat să mă bucur de asta cât de mult se poate în timp ce am lucrat.”
Stilurile variate ale filmelor din Ave, Cezar! au fost inestimabile. „Întotdeauna veneam cu ceva ce am găsit, ca ‘Uite cum au făcut asta în The Robe, și uite-te la filmul ăsta Roy Rogers.’ Tuturor le plăcea și toți ne simțeam bine. ”

În căutările sale, Gonchor a fost atras de felul în care filmele erau făcute atunci, pe un platou uriaș, era un nucleu al regizorului și al producătorului și al echipei de filmare.
Gonchor a avut acces la echipament de epocă, camere, lumini li unelte pentru filmele filmate în cadrul Ave, Cezar! Lucrând alături de Roger Deakins și Mary Zophres, ambii veterani Coen, Gonchor și echipa sa au folosit culori pentru a diferenția mediul Studiourilor Capitol și platourile unde se filmau diferitele filme.

Spre deosebire de alte filme, aspectul lui Ave, Cezar! a fost extrem de variat. Povestea principală a avut un aspect, iar fiecare din filmele care se filmau în studio aveau un alt aspect, explică Zophres. Asta a cerut folosirea unor palete și costume diferite – de la tunici Romane până la ținute de sirenă și costume Western până la ținute formale și ținute zilnice din anii 50.

Acest mod de cercetare meticuloasă și detalii extinse și către îmbrăcăminte și figurație. În total, au fost necesare între 2,500 și 3,000 de ținute pentru film, inclusiv aproximativ 500 care au fost făcute pe comandă, spune costumierul. Directorul de figurație DEBBIE DELISI, a avut un talent pentru a alege fețele potrivite pentru acea epocă. „Unii oameni par foarte contemporani, indiferent ce fac. Apoi trebuie să îți faci griji cu lungimea părului și găsitul femeilor care nu și-au vopsit părul și nu și-au făcut Botox, ceea ce nu e ușor în Los Angeles,” râde ea.

Pentru majoritatea actorilor din Ave, Cezar!, filmul reprezintă o punte între Epoca de Aur a lui Hollywood și modul în care filmele se produc azi, evidențiind cele bune, cele rele și toate din mijloc.
Clooney își imaginează ce însemna să fii un jucător la un studio în zilele de glorie de la Hollywood. Aseamănă angajamentele de lungă durată cu cele cu care atleții tineri au de-a face în ziua de azi. „Esta ca târgul pe care îl faci cu diavolul,” explică el. „Te bucuri că ți se oferă un contract. La început ești plătit prea mult, dar în timp realizezi că de fapt ești extrem de prost plătit. Trebuie să fie foarte frustrant. Continuă și în ziua de azi, mai ales cu atleții tineri.”

Clooney a primit o doză asemănătoare la începutul carierei sale când era legat de un contract, deși era un aranjament mult mai liber și avea mai multe posibilități de a lucra în altă parte. „Am o idee ce înseamnă să lucrezi pe un platou, și să cunoști toată echipa și scenele de sunet.”
„Ce nu s-a schimbat,” continuă el, „este procesul fizic de a face un film, pe care Ave, Cezar! îl sărbătorește. Au fost câteva îmbunătățiri tehnice grozave, dar încă avem un suport cu o cameră de filmat. Luminile sunt tot lumini. Sunetul e tot sunet iar șeful e tot regizorul.”

Swinton e de acord cu colegul său: „Filmele continuă să ne transporte pe toți, chiar și cei care suntem destul de norocoși să lucrăm cu ei. Este ceva etern în ele. Așa cum Eddie Mannix spune despre Baird Whitlock, personajele mele nu îl pot expune cum ameninț eu să o fac, pentru că trebuie să rămână o fantezie, un vis. Oamenii aveau nevoie de asta atunci și au nevoie de asta acum.”

În trecut, reparatorii reprezentau una din metodele principale în care imaginea starurilor era cultivată și protejată. „Cred că au nevoie de ei astăzi, mai mult ca oricând,” spune Tatum. „Acum starurile au publiciști și avocați, pentru că un reparator ar avea o muncă grea azi. Oamenii trebuie să aibă grijă în ceea ce fac. Dar în 1951, puteai să scapi cu orice și să te duci la Eddie Mannix și să spui, ‘Hei am dat-o-n bară,’ și el ar spune, ‘Nu atinge nimic. Sunt pe drum.’ E un gând care mă sperie.”

Sub tot umorul, spune Fiennes, Ave, Cezar! este chiar un microcosm al industriei de divertisment. “Analizează ierarhiile, vanitățile, nesiguranțele și singurătatea. Analizează visul succesului și durerea eșecului. Arată cum vulnerabilitățile umane sunt expuse și amplificate în film și în lumea teatrului.”

Un lucru care nu s-a schimbat, subliniază Fiennes, este tensiunea între lumea business și arta filmului. „Regizorii încă vor să umple un film cu viziunea lor, dar viziunea lor artistică poate că nu e viabilă pentru a umple sălile de cinema.”

Și cu adevărat, în final, singurul lucru care nu s-a schimbat și nu o va face niciodată, după părerea lui Tatum, este că filmele încă doresc să ofere audienței o evadare. Cea mai bună parte despre Ave, Cezar!, spune el, „este că filmul este foarte distractiv la orice nivel. Este un tribut adus unei forme de artă, chiar dacă și-a pierdut din strălucire undeva de-a lungul drumului.”