Articole Babel

În Biblie, un turn celebru construit de o umanitate unită pentru a ajunge la rai l-a mâniat pe Dumnezeu, care a făcut ca fiecare persoană implicată să vorbească altă limbă, oprind astfel proiectul şi împrăştiind oamenii confuzi şi dezbinaţi pe întregul planetei.

Filmat timp de un an pe trei continente, cu o distribuţie internationala condusă de Brad Pitt, Cate Blanchett, Gael García Bernal, Kôji Yakusho, Adriana Barraza şi Rinko Kikuchi, dar incluzand şi actori neprofesionişti din Moroc, Mexic şi Japonia, filmul a ajuns să însemne pentru toţi cei implicaţi o călătorie fizică şi psihologică foarte asemănătoare cu cea portretizată de personaje. În timp ce filmul spune povestea unor oameni dezbinaţi de cultură şi frontiere idiomatice, atât regizorul cât şi echipa s-au confruntat cu aceleaşi greutăţi cu luni înainte de începerea filmărilor.

Pentru regizorul nominalizat la Oscar, Alejandro González Iñárritu, însăşi realizarea filmului a fost o călătorie care l-a schimbat interior. A fost, după spusele lui, cea mai mare provocare până prezent şi una care i-a schimbat pe toţi cei implicaţi în mod profund. "Babel s-a născut din nevoia morală de curăţare şi de a vorbi despre lucruri care-mi umpleau sufletul şi mintea: paradoxurile incredibile şi dureroase din întreaga lume care au afectat tărâmuri apropiate şi îndepărtate şi s-au sfârşit cu tragedii individuale."

"Realizarea filmului a fost în sine un fel de Babel", observă González Iñárritu. "Producţia a fost unică faţă de orice alt film pe care l-am făcut. Practic, am făcut patru filme diferite, încercând să penetrăm patru culturi diferite fără să ne folosim de punctul de vedere al unuia din afară. Din punct de vedere logistic, a fost o provocare, dar partea dificilă a fost cea intelectuală şi emoţională. Babel a devenit nu numai o călătorie exterioară, ci şi una interioară. Toţi cei din echipă, inclusiv eu, s-au schimbat; s-a schimbat si filmul în sensul că a trebuit să rescriu fiecare poveste conform culturii şi împrejurărilor."

Cum se întâmplă de obicei, ciocnirea atâtor puncte diferite de vedere, atât ideologice, cât şi fizice, au sfârşit prin a schimba nu numai perspectiva lui personală asupra lucrurilor, ci şi procesul creativ în sine. González Iñárritu a spus că mai întâi de toate ideea Babelului e rezultatul părăsirii ţării şi a stării lui mentale actuale de trai haotic. "Babel nu mai răspunde la întrebarea "De unde sunt?", ci mai degrabă la "Încotro mă duc?". Cea mai frumoasă parte la filmarea Babel a fost că am început să filmez un film despre diferenţa între fiinţe umane - ce ne separă, barierele fizice şi de limbă - dar, pe parcurs, am început să-mi dau seama că fac un film despre ceea ce ne uneşte: dragostea şi durerea. Ceea ce face fericit un japonez şi un marocan poate fi foarte diferit, dar ceea ce ne face nefericiţi e acelaşi lucru pentru toţi", spune regizorul.

Într-adevăr, în realizarea unui film ce traversează graniţe, culturi, conflicte şi limitele interne pe care oamenii le impun între ei, González Iñárritu şi cei din distribuţie au fost nevoiţi să lucreze cu dialecte, stiluri de viaţă şi personalităţi variate.

"În timpul producţiei am avut multe din problemele care sunt esenţiale în film: comunicarea n-a fost uşoară", explică el. "Babel a fost creat de sute de oameni din diferite părţi ale lumii. Pe platoul din Maroc, de pildă, oamenii vorbeau arabă, berberă, franceză, engleză, italiană şi spaniolă. Aveam chiar şi actori din acelaşi oraş care vorbeau limbi diferite, aşa că era obositor să creăm o legătură."

Cu cacofonia vocilor umane ce a decurs din biblicul Turn Babel ca inspiraţie, filmul urmăreşte patru naraţii convingătoare care se desfăşoară în colţuri diferite ale lumii şi care sunt totuşi legate la origine. Tot ce se întâmplă în film porneşte de la un singur act: o puşcă de vânătoare lăsată în urmă de un turist in Maroc, care reverberează printr-un lanţ de interacţiuni personale şi globale.

Deşi se jonglează cu câteva din aceleaşi teme despre soartă şi interconexiune abordate în două din filmele lui precedente, 21 de grame şi Amores Perros, filmul e de asemenea un punct de plecare ce traversează o pânză emoţională, intelectuală şi geografică mult mai largă. "Singurul motiv pentru care această trilogie trebuie considerată astfel, în afară de faptul că a fost modelată prin suprapunerea de poveşti, e că până la urmă sunt poveşti despre părinţi şi copii. Asta au fost şi Amores perros şi 21 de grame. În ciuda faptului că întrebările sociale şi politice sunt la scară globală în Babel, nu încetează a fi un cvartet de poveşti foarte intime", a spus González Iñárritu.

În timp ce traversează culturi atât de distincte, unul din obiectivele principale ale regizorului a fost să evite să folosească punctul de vedere convenţional al celui din afară care ar fi putut reduce intimitatea publicului cu personajele multiculturale. În schimb, a urmat ceea ce el numeşte un proces de "observare şi asimilare", petrecând timp în fiecare ţară în care a filmat, privind obiceiurile de zi cu zi ale localnicilor, folosind mulţi actori neprofesionişti care-i puteau oferi nu numai suprarealismul neîntrecut, ci şi accesul unic la subtilităţile culturale locale. În ciuda faptului că mulţi actori nu mai văzuseră o cameră de filmat până atunci, González Iñárritu a avut încredere să-i lase să-şi dezvăluie reacţiile personale şi culturale specifice faţă de situaţiile dramatice din film.

Această modalitate emoţional convingătoare de narare a ajutat la doborârea zidurilor care împrejmuiesc deseori personajele străine din filmele hollywoodiene. Pentru regizor, a fost una din dificultăţile majore la realizarea filmului: să redea cu fidelitate împrejurările culturale ale poveştii şi în acelaşi timp umanitatea pătrunzătoare şi de netăgăduit din miezul fiecărei poveşti.

"Adevăratele graniţe sunt în interiorul nostru, fiind mai mult decât un spaţiu fizic, barierele sunt în lumea ideilor. Mi-am dat seama că ceea ce ne face fericiţi ca fiinţe umane poate fi foarte diferit, dar ceea ce ne face nefericiţi şi vulnerabili dincolo de cultură, rasă, limbă sau situaţie financiară e acelaşi lucru pentru toţi", spune González Iñárritu. "Am descoperit că marea tragedie umană se reduce la neputinţa de a iubi şi a fi iubit şi la inabilitatea de a mişca şi a fi mişcat de acest sentiment, care dă sens vieţii şi morii fiecărei fiinţe umane. Prin urmare, Babel s-a transformat într-un film despre ceea ce ne leagă, nu ceea ce ne desparte."