Articole A Walk On The Moon

(1999)

O plimbare pe luna

Despre productie

Scenarista Pamela Gray a fost unul dintre copiii din New York, de origine evreiasca, ce obisnuiau sa-si petreaca vacantele cu familia in atmosfera rarefiata a regiunii Catskills catre sfarsitul anilor '60 - fiind in acelasi timp constienti ca lumea din jurul acestor statiuni se schimba radical. Privind inapoi catre acei ani, ea si-a amintit cate gospodine tinere si frumoase isi petreceau singure intreaga saptamana, in timp ce sotii munceau in oras. "Mi-am petrecut toate verile la Catskills si acolo erau intotdeauna doar femeile si copiii. Mai tarziu, am inceput sa ma intreb ce s-ar intampla daca una dintre ele s-ar hotara sa aiba o aventura", recunoaste Gray. "Mi s-a parut o ocazie deosebita sa explorez emotiile acelor vremuri". Astfel i s-a format in minte imaginea sotiei frustrate, Pearl Kantrowitz, care se simte irezistibil atrasa de unul dintre vanzatorii care colindau coloniile de bungalow-uri. Dar acesta nu era un vanzator oarecare, ci un spirit liber, senzual, atragator si aventuros care reprezenta tot ceea ce Pearl simtea ca a pierdut in viata devenind atat de curand sotie si mama. Pe masura ce Gray scria, scenariul a capatat un ton foarte personal, devenind pe de o parte o comedie inter-culturala despre epoca hippie, si pe de alta parte povestea unui triunghi amoros si a unei aventuri de descoperire a sinelui.

Scenariul ei, care i-a fost si lucrare de licenta, a primit premiul Samuel Goldwyn. Un an mai tarziu, actorul Tony Goldwyn, nepotul lui Samuel Goldwyn, cauta un scenariu deosebit si a fost impresionat de O PLIMBARE PE LUNA. "Povestea in sine este clasica - scenariul familiar despre o femeie care are o aventurs - dar sub pana Pamelei Gray a dobandit o prospetime, o indrazneala si o autenticitate de care pur si simplu m-am indragostit", afirma actorul, continuand: "Personajele Pamelei sunt absolut veridice si au multiple fatete. In plus, ea a reusit ceva impresionant: a gasit un mod de a contrabalansa drama cu umorul. Povestea nu devine niciodata excesiv de serioasa, dar in acelasi timp este foarte emotionanta". Lui Goldwyn i-a placut atat de mult scenariul, incat a decis sa produca si sa regizeze acest film. Soarta scenariului a fost decisa cand a fost descoperit de compania lui Dustin Hoffman, Punch Production. Dustin Hoffman a devenit "mentorul si ingerul pazitor" al lui Goldwyn, asistandu-l indeaproape pe tot parcursul realizarii filmului. Lee Gottsegen, presedintele Punch, conchide: "PLIMBARE PE LUNA a indeplinit cele mai importante cerinte ale companiei noastre: sa ne spuna ceva din punct de vedere emotional, iar valorile sale sa corespunda cu ale noastre."

In alcatuirea distributiei s-au cautat in primul rand realismul si veridicitatea. Prima care s-a alaturat echipei a fost Diane Lane, care s-a recunoscut in personajul Pearl: "Cand eram tanara, si eu am luat hotarari pe care nu cred ca le-as mai lua astazi. Practic, lui Pearl i se ofera sansa pe care n-a avut-o in adolescenta, si ii inteleg nevoia de implinire si de abandon."
Continua Tony Goldwyn: "Diane are o anume noblete si o sexualitate de care nu este constienta. In ea sta o energie ca un vulcan gata sa erupa - si aceasta este esenta lui Pearl." Actrita completeaza: "Dustin Hoffman mi-a spus ca, poate, oamenii ar trebui sa-si faca de cap cat sunt tineri, pentru ca asa sta in legea firii. Problema si totodata aventura lui Pearl este ca, practic, isi traieste adolescenta la maturitate - se descopera pe ea insasi intr-un mod care i-ar putea distruge familia, dar simte ca trebuie sa mearga pana la capat."
Realizatorii au fost incantati cand tanara actrita Anna Paquin, castigatoare a premiului Oscar, a acceptat rolul rebelei Alison, fiica lui Pearl. Frumusetea, inteligenta, spiritul independent al actritei, precum si capacitatea ei de a vorbi cu un accent american ireprosabil au fost considerate perfecte pentru acest personaj.

Lui Viggo Mortensen i s-a incredintat rolul seducatorului Walker Jerome. Marturiseste regizorul: "De la inceput m-am gandit ca Walker va fi personajul cel mai greu de jucat, pentru ca exista pericolul sa cada in stereotipul barbatului aratos si atat. Dar Viggo are acea independenta, charisma si spirit rebel care sunt esenta lui Walker Jerome."

Opusul lui Walker este Marty Kantrowitz, un om cu simtul raspunderii si al datoriei, distrus de infidelitatea sotiei. Realizatorii erau constienti de necesitatea unei performante actoricesti puternice si absolut credibile, si l-au ales pe Liev Schreiber dupa ce Dustin Hoffman i-a spus lui Tony Goldwyn: "Imi aminteste de mine la varsta lui".

In completarea distributiei o putem vedea pe Tovah Feldshuh, in rolul bunicii "Bubbie". "La inceput am avut dubii in privinta lui Tovah, deoarece parea prea tanara ca sa fie bunica", isi aminteste Goldwyn. "Dar la auditie mi-a venit ideea ca o bunica mai tanara, mai apropiata de varsta lui Pearl, ar putea sa o ajute sa inteleaga ce se petrece cu mariajul ei. Tovah ii confera personajului o aura mistica, intuitiva."
Despre locatie
jinglebells