Westworld, sezonul doi: feminism şi maturitate

de Ştefan Dobroiu în 17 Apr 2018
Creatorii serialului renunţă la teribilismul din primul sezon

După aproape un an şi jumătate de la finalul sezonului întâi, Westworld, unul dintre cele mai ambiţioase seriale ale deceniului, revine în sfârşit în programul HBO. Cinemagia a văzut deja primele cinci episoade şi îţi poate spune de ce ai vrea să te întorci în violenta lume imaginată de Michael Crichton în 1973 şi readusă la viaţă de HBO în 2016.

Acţiunea se reia la două săptămâni după violentul final al sezonului întâi, când îl vedem pe Robert Ford (Anthony Hopkins) murind de mâna lui Dolores (Evan Rachel Wood). Invitaţii umani ai parcului sunt acum vânaţi de gazdele ce au căpătat conştiinţă, iar corporaţia Delos trimite o mică armată pentru a se asigura că gazdele recalcitrante sunt eliminate. În acest context, Dolores conduce ofensiva gazdelor, erijându-se în lider hotărât să se răzbune pe cei care au ţinut-o pe ea şi semenii ei în sclavie, în timp ce Maeve (Thandie Newton) începe o călătorie mult mai personală în căutarea fiicei ei.

Dacă sezonul 1 îşi şoca fanii cu dezvăluirile sale senzaţionaliste, sezonul secund oferă o poveste mult mai matură. Pe unii spectatori i-ar dezamăgi schimbarea de ton, dar şi lipsa unui mega-mister, dar alţii vor aprecia cu siguranţă faptul că toate piesele se află acum pe tabla de şah întinsă de creatorii serialului, Jonathan Nolan şi Lisa Joy, şi că tensiunea se naşte din dansul tragic al acestora şi nu din apariţia vreunui element-surpriză. Da, lipsa unui mega-mister (deşi un anume personaj caută în continuare o anumită uşă) i-ar putea lua pe nepregătite pe cei care au apreciat primul sezon pentru momentele sale de prestidigitaţie scenaristică, dar itinerariile personajelor cu siguranţă îi vor captiva.

Sezonul doi oferă o promiţătoare schimbare de poziţii. Dacă în primul sezon relaţia dintre vizitatori şi gazde era una de dominare, acum cele două tabere se află pe picior de egalitate. Bineînţeles, ofensiva Delos dispune de armament modern, iar gazdele de revolvere şi puşti, dar situaţiile frustrante când o gazdă trăgea într-un vizitator fără a-l putea răni sunt istorie. Oamenii din carne şi oase sângerează acum în Westworld, sub privirea implacabilă a androizilor. Dacă primul sezon a fost despre trezirea la viaţă, al doilea este despre răzbunare şi, dacă e să privim premisa mai constructiv, de creare a unui spaţiu unde androizii să poată trăi în siguranţă.

Sezonul doi suferă în continuare din cauza cronologiei inutil de haotice, dar compensează cu istoria corporaţiei Delos şi zorii Westworld. Explorăm astfel o mitologie interesantă, care transformă Delos în ceva mai mult decât un costisitor furnizor de "violente delicii". Trimiterile către diverse mega-corporaţii ale prezentului sunt mai mult decât evidente.

Sezonul doi îi va convinge pe mulţi datorită convingătoarei explorări a emancipării personajelor feminine. În centrul atenţiei se află un trio captivant: o Dolores însetată de sânge, o Maeve ce meditează asupra noilor sale puteri şi o eficientă şi cinică Charlotte (Tessa Thompson), pentru care haosul din Westworld înseamnă pierderi financiare sau o nouă oportunitate. Alte personaje feminine interesante îşi vor face loc în prim-planul poveştii, două dintre ele introducând alte două parcuri de distracţii. Suntem siguri că sezonul doi, în ciuda schimbării de ton, va avea aceeaşi putere de atracţie ca şi sezonul întâi.

Exploreaza subiecte similare:

Westworld, Thandie Newton, Evan Rachel Wood, Anthony Hopkins, Tessa Thompson

Alte știri din cinema

Gojira recomandă. Ce e de văzut la cinema și pe streaming săptămâna aceasta

„Cel mai malefic film văzut în ultima vreme”, plus un film românesc „de la cel mai prolific creator de conținut de la noi”, filme sentimentale, seriale cu umor de situație

Râul ucigaș - scufundarea în abisul percepției

Tânărul regizor chinez Wei Shunjun ne invită - mai mult decât au făcut-o alți regizori în ultimul timp - la interpretare

Laurent Cantet, regizorul francez care a câștigat Palme d'Or pentru Entre les murs, a murit

Distins cu Palme d'Or de către un juriu prezidat de actorul american Sean Penn, filmul prezintă un sistem de învățământ care se luptă să-și îndeplinească misiunile didactice și sociale

Nasty - mai mult decât tenis

După mediu-metrajul Nunți muzici și casete video, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu a ales să își facă debutul în lungmetrajul documentar cu Nasty, un portret cât se poate de exhaustiv al românului care a schimbat fundamental tenisul.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells