Rocketman, peliculă inspirată din viaţa legendarului muzician Elton John, are premiera la noi pe 31 mai. Bryce Dallas Howard, Taron Egerton și Richard Madden sunt capetele de afiș ale acestui muzical biografic.
„Acest film este despre începutul carierei mele”, spune Elton John. „Era o vreme extraordinară și ireală, și așa am vrut să fie și filmul.”
Nu este o surpriză că tehnicile convenționale de producție cinematografică nu ar fi mers în cazul poveștii lui Elton John – pur și simplu nu s-ar fi potrivit. Transformarea lui Elton dintr-un copil-geniu timid, Reginald Dwight, într-un superstar global a fost tulburătoare, scandaloasă și de-a dreptul periculoasă, fiind totodată fascinantă și curajoasă. Un film obișnuit nu ar fi arătat povestea adevărată.
Bine ați venit la „Rocketman” – o odisee muzicală la confluența fanteziei cu realitatea, care îmbină lumea muzicii, celebrității și modei. „Rocketman” duce publicul într-o călătorie necenzurată prin viața unui simbol, cu cele mai îndrăgite melodii ale lui Elton – reimaginate și reinterpretate de tinerii actori – melodii care acompaniază și conturează povestea.
În Rocketman, Elton John e interpretat de Taron Egerton, care interpretează versiuni noi ale unora dintre cele mai faimoase melodii ale artistului. Filmul îl urmărește pe Elton pornind din orășelul Pinner, de-a lungul drumului spre succes, dependență și suferință, iar pe parcurs o vom întâlni și pe mama lui, cu care a avut o relație problematică (Bryce Dallas Howard), managerul și iubitul John Reid (Richard Madden), și legendarul compozitor de versuri Bernie Taupin (Jamie Bell), cel mai bun prieten și asociat timp de 50 de ani, fără de care John probabil nu ar fi trăit. Elton, care le-a oferit libertate deplină actorilor și echipei filmului „Rocketman” pentru a-i spune povestea, afirmă: „Viața mea a fost destul de nebună. Momentele grele au fost abisale, iar cele de glorie, cu adevărat culminante. Din păcate, nu prea a fost un echilibru între ele.”
Producătorul David Furnish știa de la bun început că Elton John voia să prezinte o variantă romanțată a vieții sale, ceva mai măreț, nu ce s-a întâmplat de fapt, ci o versiune fantastică a ceea ce ar fi putut să se întâmple. „Iar acela a fost punctul de pornire pentru filmul nostru.”
Pentru celălalt producător „Rocketman”, Matthew Vaughn, era important să fie relatată povestea unei vieți complet neobișnuite, iar el a descoperit metoda la prima lectură a scenariului lui Lee Hall. „Lee a făcut o treabă excelentă”, spune Vaughn, „creând un musical care nu e chiar un musical, o biografie care nu e chiar o biografie, o fantezie bazată pe realitate și o realitate bazată pe fantezie.”
Tânărul Elton, luptându-se cu imaginea privată, sexualitatea lui, problemele din copilărie și multele dependențe ulterioare, găsește o salvare în muzica ce îl propulsează pe scena internațională. Este motivat de un alter ego de scenă, ce poartă costume extravagante și vede lumea prin niște ochelari mari, colorați.
Iar rezultatul este un film (în producție de mai bine de 10 ani), care este la fel de extraordinar ca subiectul lui. „Ce au făcut acești oameni cu povestea mea este absolut incredibil”, afirmă John. „Filmul este dureros de onest și nu ascunde nimic, abia aștept să îl vadă și publicul și sper să îl îndrăgească la fel de mult ca mine”.
Cum a apărut Rocketman
Bazele proiectului au fost puse acum 10 ani, în Las Vegas. John și soțul lui erau acolo cu producătorul „Rocketman”, David Furnish, pentru spectacolul Red Piano Show. Acel spectacol prezenta în amănunt istoria vizuală a lui Elton John, o fantasmagorie de costume și discografie readusă la viață pe scenă. Furnish își amintește: „John mi-a spus că ar fi minunat să se facă un film despre viața lui în acel spirit, și nu voia o simplă biografie.”
Următorul pas a fost să găsească un scenarist, și se gândeau deja la Lee Hall, pe care îl cunoscuseră la o ediție a festivalului de film Cannes, când Hall scrisese scenariul pentru musicalul „Billy Elliot”. „Lee este britanic și înțelege în totalitate clasa muncitoare din Marea Britanie din anii `60, și știe cum a apărut rock`n`roll-ul în `60-`70, limba și felul în care trăiau oamenii”, spune Furnish. „Voiam ca el să confere autenticitatea acelor timpuri”, adaugă el.
„Filmul urmărește viața mea de dinainte de 1960, când eram copil, până în 1990 când am mers la dezintoxicare” afirmă John. „Era începutul celebrității, era o perioadă extraordinară și așa voiam să fie și filmul. Totuși, sunt și multe probleme serioase legate de dependența mea de droguri și viața și felul cum am crescut. Trebuia să echilibrăm lucrurile, iar pentru mine era foarte important ca filmul să fie un musical pentru că muzica este viața mea”.
Matthew Vaughn, fermecat de idee după ce a citit scenariul
Având scenariul gata, John și Furnish mai aveau nevoie de un producător pe măsură – Matthew Vaughn, care a fost fermecat de idee după ce a citit scenariul, cu atât mai mult cu cât își dorea să producă un musical. Pe lângă asta, Vaughn s-a gândit imediat la actorul potrivit pentru rol, și anume Taron Egerton, care semăna cu tânărul Elton John, și desigur știa să cânte. Elton John însuși a fost convins că Egerton este persoana pe care o căutau pentru rol după ce l-a auzit cântând: „Voiam o persoană care mă putea impersona, nu doar jucând, ci și cântând, iar asta era deosebit de greu. Apoi l-am întâlnit pe Egerton, iar el e singurul care mă putea interpreta.”
Găsind armonia. Când muzica întâlnește filmele
„Elton ne-a dat libertatea să reinterpretăm melodiile clasice”, declară producătorul muzical Giles Martin, a cărui viață a fost influențată masiv de cântăreț. Acea flexibilitate din partea lui a schimbat părerile preconcepute despre ce înseamnă să oferi ceva nou, îndrăzneț, neașteptat. Fletcher afirmă: „Noi încercăm să transmitem că publicul nu știe adevărata poveste, iar filmul este mult mai captivant, încă de la început Elton este prezentat ca un narator nu prea de încredere al propriei vieți.”
John este încântat de rezultatul final: „L-am lăsat pe Taron în mâinile lui Giles Martin, în care am încredere deplină. Nu am fost la înregistrări, pentru că nu sunt genul acela. Dacă am încredere în cineva în mod artistic, îi dau undă verde să procedeze după preferințe. Acum că am ascultat tot – sunt uimit”.
Ochelari, droguri și rock and roll
„Viața mea nu a fost monotonă”, spune Elton. „Ce voiam să scot în evidență în film este prețul faimei, efectele pe care le are copilăria, singurătatea care te poate acapara dacă nu îți stăpânești dependențele și comportamentul, însă trebuie să existe și umor în toate astea”.
„Rocketman” spune povestea lui Elton John prin prisma dependențelor, începând cu el la dezintoxicare, contemplând o viață plină de excese căreia îi supraviețuise. Egerton observă: „Elton este un simbol al muzicii, dar adesea uităm că este o persoană cu o poveste umană”. Potrivit lui Fletcher, povestea este una despre evadare: mai întâi, Reggie încearcă să scape de viața de acasă, iar ulterior vrea să scape de alter ego-ul creat tocmai pentru a scăpa de viața dinainte.
