Sunetul acela de metal pe metal, zgomotul motoarelor turate şi valuri de praf înecăcios sunt ceea ce aduc aminte de o lume cândva normală dar care a înnebunit. O lume pe care fanii lui George Miller a trebuit s-o aştepte 30 de ani pentru a o revedea. Premiera lui Mad Max: Fury Road de săptămâna aceasta ne-a dat o şansă de a plonja în universul cinematografic al lui George Miller.
Fiind medic înainte de a regiza filme, Miller a fost inspirat de violenţa la care a asistat în saloanele de spital şi pe străzile orăşelului său din Queensland, Australia. Interesul său pentru tematică a dat naştere unei îndrăgite serii de filme, a făcut din Mel Gibson un star internaţional şi a influenţat o întreagă generaţie de regizori.
Dacă cel mai cunoscut film al său rămâne Mad Max, o trecere în revistă a celor opt eforturi regizorale înainte de Fury Road scoate la iveală locuri comune indiferent cum a variat genul de filme şi tehnica. După (sau, începând cu) Thunderdome, Miller a demarat în direcţii imprevizibile, unele filme părând strângeri de fonduri pentru Fury Road, şi totuşi toate filmele sale explorează tema tenacităţii umane (sau a animalelor antropomorfe) şi aruncă o lumină asupra celor consideraţi paria, şi înfierează absurditatea violenţei.
Fie că suntem noi în lumea eterogenă a filmelor lui George Miller, fie că suntem fani înrăiţi Max Max, iată o scurtă retrospectivă a filmelor sale și un clasament conceput de publicația IndieWire.
