Călugărița: Misterul de la mănăstire, cu Taissa Farmiga (sora Verei Farmiga, protagonista din The Conjuring) și Demián Bichir protagonişti, filmat integral în România, va avea premiera săptămâna aceasta pe marile noastre ecrane. În ultima săptămână de filmare, 19-23 iunie 2017, publicaţia Cinemagia era invitată pe platourile din Mogoşoaia ale filmului, unde a văzut decorurile, a asistat la turnarea câtorva scene şi a vorbit cu actorii şi echipa filmului.
O prezență aproape serafică, Taissa Farmiga pare să semene și interior cu sora Irene, cea pe care o portretizează în filmul horror The Nun. Am reflectat după discuția cu actrița de pe platourile întunecoase ale filmului The Nun la o afirmație a ei - „Uneori m-am simţit ca un înger ajuns din întâmplare pe platourile de filmare”. Într-adevăr, sora Verei Farmiga, Taissa (23 de ani la data filmărilor), are o inocență și lumină interioară ce te fac să dorești să îi fii mereu în preajmă.
Redăm, în continuare, interviul integral cu actrița, exclusiv în România:
La cine se referă titlul filmului?
Taissa Farmiga: Nu ştiu. Ar putea fi personajul meu, personajul lui Bonnie Aarons, sau una dintre alte sute de călugăriţe pe care le avem în film.
Ce ne puteţi spune relaţia dintre personajul dvs şi părintele Burke?
Taissa Farmiga: Părintele Burke este echivalentul unui detectiv în haine de preot. La început nici Irene nu ştie de ce este aleasă a fi mâna dreaptă a părintelui Burke, însă de-a lungul călătorie va învăţa de la el. Sora Irene îl are pe Hristos drept cel mai bun model posibil. Cred că Irene a avut o copilărie grea, având viziuni şi vise pe care, copil fiind, nu le-a putut înţelege. Cred că tatăl ei nu a putut-o susţine şi a fost gata să o interneze într-un spital psihiatric. Ea nu se deschide imediat, însă Burke îi câştigă încrederea pentru că este un om bun şi dăruit. Îşi ia meseria, credinţa foarte în serios. Şi este plăcut să vezi un om aşa de puternic şi pe interior şi în exterior.
Aţi luat în calcul un anume model pentru construirea personajului?
Taissa Farmiga: Din cercetările pe care le-am făcut: am urmărit The Nun's Story (1959), cu Audrey Hepburn. Acolo am văzut câteva dintre ritualurile şi regulile prin care trece personajul ca să ajungă călugăriţă. Am cercetat online şi am văzut imagini şi materiale filmate. Corin (Hardy, regizorul - n.red.) mi-a arătat câteva dintre schiţele lui. Am studiat toate acestea şi am încercat să văd cum se poate ca acestea să mi se potrivească mie.
Aţi pomenit că Irene avea viziuni. Ce fel de viziuni?
Taissa Farmiga: Nu cred că erau frumoase. Asta este una dintre întrebările cărora încerca ea însăşi să le răspundă. De aceea a pornit într-o călătorie cu părintele Burke spre România. Pentru că ea căuta răspunsuri. Nu ştia de unde vin aceste viziuni, ea însăşi se credea nebună, însă Biserica a aflat de aceste viziuni şi a primit-o cu braţele deschise. Deşi era binevenită în acel loc sfânt, totuşi nu credea că asemenea viziuni sunt bune. Nu îmi place horror-ul, dar să joc într-un horror este cu totul altceva decât să vizionezi. Nu trebuie să simţi frica, trebuie doar să joci frica. Înainte să încep să joc, am căutat ceva în mine însămi care să mă asemene cu sora Irene. M-a ajutat să învăţ să comunic cu mine însămi sau cu o forţă sfântă şi asta m-a ajutat să nu cedez. Este un clişeu să nu vrei să fii speriată, nu îmi place în întuneric, nu îmi place să fiu singură pe întuneric. Însă am reuşit să ignor imaginile demonilor, să ignor faţa demonică a lui Bonnie. Noaptea trecută a fost însă mai greu-la vizionare. De-abia aştept să ajung acasă, într-un loc curat şi sigur.
Cum ai ajuns să fii implicată în film?
Taissa Farmiga: Managerul mi-a trimis scenariul ca să îl citesc înainte. Eram cu sora mea Vera (Farmiga, protagonista horror-ului „Trăind printre demoni” - n.red), şi apare un mail: „Probă de rol pentru the Nun, horror". Ei i s-a părut ceva amuzant. Discuţia a avut loc vineri seară, şi proba era luni. Eram foarte tensionată. Dar cred că am făcut o treabă bună.
Ce părere ai despre globalizarea fenomenului Conjuring, din America în Europa şi acum în România?
Taissa Farmiga: Am auzit vorbind de conceptul filmului de ani de zile, şi tuturor le-a plăcut conceptul de film cu o călugăriţă malefică în sensul unui film scary. Ceea ce ne-a legat într-adevăr au fost personajele şi emoţia umană. Si ancorarea acestor filme în emoţie umană veritabilă este foartă importantă.
Poţi să ne dai câteva ponturi despre această lume?
Taissa Farmiga: Am avut câteva momente grele venind singură acasă. Să încerci să renunţi la stres şi să te separi de toate acestea este o provocare. Mare parte din meditaţia pe care am făcut-o m-a ajutat în sensul autocontrolul gândurilor. Uneori m-am simţit ca un înger ajuns din întâmplare pe platourile de filmare. A fost plăcut să lucrez cu oameni din România. Replica tipică „O cunosc pe sora ta”... „Ok, foarte bine".
Îl ador pe Corin Hardy. Şi ca om şi ca regizor. Nu ne-am putut întâlni înainte să fim distribuiţi în rol. Nu am făcut castingul cu el şi nu l-am putut cunoaşte personal. Apoi, când ne-am cunoscut, mi-a arătat schiţele. A fost o potrivire bună pentru că şi el îndrăgeşte horror-ului, monştrii şi creaturile fantastice. Pare atât ce curat pe înauntru, şi deodată apare cu o imagine malefică. Entuziasmul lui a fost molipsitor. Mi-a arăt câteva schițele lui. Însă, chiar înainte să aibă o idee despre o scenă, desena, gesticula. Trebuia să mă prind, şi mi-a plăcut asta. Cred că este super inteligent.
Ce scenă v-a plăcut cel mai mult să o filmaţi?
Taissa Farmiga: una dintre scenele mele preferate de la filmări a fost chiar la începutul filmului. Eram în cimitir, printre cruci, şi - deşi eram acolo lângă un castel vechi - era ceva foarte frumos, mă făcea să mă simt foarte calmă. Era o scenă în contrast cu ceea ce avea să fie în rest.
