Cum ar arăta „O scrisoare pierdută” adaptată la un nivel mult mai înalt, în politica franceză a anilor `80, unde Zaharia Trahanache este președintele Franței (Jean-Louis-Trintignant), Zoe este o fostă amantă a sa, Claire (Catherine Deneuve), iar Ghiță Pristanda este ministrul de interne, zis Pollux (Michel Serrault)?
Le bon plaisir ascunde multe secrete inspirate din realitate, într-un mozaic al intrigilor sentimentale și politice, pornind de la faptul că refuzul unei femei de a face avort poate rescrie soarta unei întregi națiuni.
Filmul începe cu un eveniment oarecum banal: unei femei i se fură geanta pe stradă, doar că în acea geantă se află o scrisoare de la fostul ei amant, devenit între timp președintele republicii. Ce ar putea ascunde acea scrisoare, din moment ce recuperarea ei devine un obiectiv de interes național?
Claire, adresanta scrisorii, alertează imediat aparatul de stat, deși devine prima suspectă, acuzată că și-ar fi înscenat singură furtul, iar misterioasele ei navete între Paris și New York nu îi ușurează cazul. Pollux își desfășoară investigația mai degrabă ca un polițist decât ca un ministru de interne, ocupându-se personal de anchetă, pentru a o păstra cât mai secretă. Toată viața intimă a lui Claire devine filată și ascultată, însă Pollux este nevoit să joace la două capete, pentru ca președintele să nu declanșeze la rândul lui un scandal. În paralel, Pierre (Hippolyte Girardot), tânărul care a furat geanta, negociază soarta scrisorii împreună cu Herbert (Michel Auclair), șeful unei publicații din opoziție, uneltind un șantaj politic.
Dincolo de ficțiune, Le Bon Plaisir oferă o incursiune în mecanica reală a politicii franceze. Françoise Giroud, scenarista și autoarea romanului omonim care stă la baza ecranizării, a fost un important personaj politic în Franța anilor `70, fiind și Ministru al Culturii în perioada `76-`77. Povestea din romanul ei reflectă secretele fostului președinte al Franței, François Mitterrand. În 2014, un politician suedez, a cărui mamă, Christina Forsne, a recunoscut că a avut o relație cu Mitterand, a declarat că ar fi fiul său ilegitim. Mai mult, existența fiicei sale Mazarine Pingeot a fost și ea făcută public abia către finalul mandatului său de 14 ani, așa cum relatează în autobiografia ei, „Bouche cousue” (Buze-mi sunt pecetluite). Tocmai în 2016, la douăzeci de ani după moartea tatălui ei, Mazarine și-a adăugat numele „Mitterand”.
Așadar, probabil că v-ați făcut o idee despre secretul acelei scrisori, precum și despre autenticitatea intrigilor din romanul, respectiv scenariul lui Françoise Giroud.
Prin duetul Deneuve-Trintignant, doi actori monumentali aflați la apogeul carierelor, filmul dezgroapă cu măiestrie o relație amoroasă secretă din trecut, iar Michel Serrault devine un fel de naș al lor, dar și un unchi al băiatului ilegitim, ascuns în America, pe care tatăl lui ezită cu o răceală prezidențială să și-l asume.
„Le Bon Plaisir” (1984) poate fi văzut joi, 9 decembrie, ora 22:00, la TV5 Monde
Părerea ta
Spune-ţi părerea