Joi a avut loc la Festivalul de Film de la Cannes proiecția pentru presă a filmului românesc „Un etaj mai jos”. Sala Debussy în care a avut loc proiecția a fost plină, iar la final s-a aplaudat. În jur de ora 22, jurnalistul Jay Weissberg de la Variety publica prima cronică, elgioasă la adresa filmului și a interpretării protagonistului, Teodor Corban (foto).
Jay Weissberg scrie că „dilema morală între obligaţia de a denunţa o crimă şi tendinţa de a tăcea sunt miezul filmului Un etaj mai jos, al lui Radu Muntean. Ca un vas care dă în clocot la fiecare câteva secunde, drama este bine dozată pentru a asigura un nivel de tensiune care rămâne, discret, constant, şi care se combină cu succes cu reconstruirea minuţioasă a vieţii clasei mijlocii. Prezenţa permanentă a personajalul ne obligă să îi punem la îndoială motivaţia fără însă a-l condamna”.
După ce are ghinionul de a fi unicul martor la o altercaţie domestică ce se sfârşeşte cu o crimă, Pătraşcu (Teodor Corban) trebuie să înfrunte doi vecini foarte apropiaţi: unul este bizarul ucigaş, celălalt este propria sa conştiinţă.
Jay Weissberg menționează că „Muntean şi colegii săi scenarişti, Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu, nu prezintă clar gândurile lui Sandu (altminteri, nu ar mai fi un film românesc...). Face asta ca să îşi protejeze familia? Ca să se protejeze pe sine? O tendinţă a atât de noului cinematograf românesc a fost să analizeze modul în care oamenii îşi tratează semenii în calitate de fiinţe umane, o temă pe care Un etaj mai jos o examinează nu din perspectiva crimei, ci din perspectiva faptului că Sandu nu crede într-un bine comun: „Ţine capul plecat, nu te amesteca” - o doctrină de viaţă specifică nu doar unei ţări balcanice. Responsabilitatea socială este oare o componentă esenţială a unei vieţi responsabile? Capacitatea scenariului de a jongla cu toate aceste idei şi în acelaşi timp de a păstra o abordare discretă vorbeşte pentru sine, întărită fiind de modul în care aparatul de filmat îl pune pe protagonist în prim plan cu focalizarea în plan
apropiat şi prin iluminat”.
Variety a apreciat interpretarea protagonistului. „Corban, cunoscut pentru A fost sau n-a fost?, reuşeşte o interpretare care vorbeşte despre un for interior imediat sub pielea personajului. Postelnicu are o aură care ştie să dea fiori, cu un calm îngrijorător şi aproape omniprezent, care persistă şi după ce nu mai apare pe ecran”...
Publicația mai sus citată concluzionează: „Muntean, din nou, lucrează cu echipa lui tehnică obişnuită (Tudor Lucaciu şi monteur-ul Alexandru Radu), ajungând la un nivel de minimalism care nu pare insuficient sau chinuit. Personajele sale sunt în centrul atenţiei şi, prin ele, o viaţă obişnuită capătă valenţe de dilemă morală ca la Dostoievski”...
