După succesul răsunător al cărților din seria Millenium, creată de Stieg Larsson și filmul Girl with the Dragon Tattoo (2011), iată că îndrăgitul personaj Lisbeth Salander revine în atenția publicului, spre încântarea fanilor, în prima ecranizare a romanului best-seller Girl in the Spider’s Web/Prizonieră în pânza de păianjen, scris de David Lagercrantz. Noul film prezintă aventurile thriller ale justițiarei Salander.
Hacker, justițiar, femeie, fiică, soră, prietenă - Lisbeth Salander este toate acestea la un loc și ceva în plus: un munte de voință, care reușește să-și transforme până și slăbiciunile în calități.
Angajată de un savant suedez să recupereze un proiect de la americani, Lisbeth Salander (interpretată de actrița Claire Foy, laureată cu Globul de Aur și un premiu Emmy pentru rolul din serialul TV The Crown), un mercenar abil și îndrăzneț, promite a fi exact persoana potrivită pentru misiune. Doar că lucrurile nu merg conform planului, Lisbeth trezindu-se vânată atât de poliție, cât și de o bandă de interlopi periculoși. Proiectul i-a fost furat și acum nu doar reputația îi este compromisă, ci își riscă și viața. Captivă într-un hăţiş de intrigi dubioase, Lisbeth pornește o luptă pe viață și pe moarte, hotărâtă să-i pedepsească pe ticăloși. Nu dă înapoi nici când trebuie să-și înfrunte propriul trecut, ale cărui răni adânci încă o bântuie.
Dacă te gândeşti la combinaţia între hotărârea nezdruncinată şi disfuncţionalitatea socială a personajului, afirmă producătoarea Fede Alvarez, distribuirea lui Claire Foy în rolul lui Lisbeth asigură construirea unui profil absolut unic. „Claire este cea care l-a realizat si l-a făcut să funcţioneze”, susţine Alvarez. „Foy e o actriţă extraordinară, pentru că se poate transpune devenind altă persoană şi fascinându-te zi de zi cu transformările pe care le parcurge”. Regizorul voia să aibă o Lisbeth pe care spectatorii s-o recunoască, iar asta însemna piercing-uri şi tatuaje. Ce a făcut ca acest film să fie unic, spune designerul de costume Carlos Rosario, este ideea că design-ul se va baza pe filmele anterioare, dar va fi totodată şi o expresie a esteticii unice a lui Alvarez.
„Când au apărut cărţile, la începutul anilor 2000, lumea era diferită. Dacă aveai un tatuaj pe corp, asta însemna că eşti în opoziţie cu toată lumea – erai însemnat şi diferit. Pe atunci, Lisbeth apărea ca o persoană periculoasă, ca o anarhistă. Dar acum, toată lumea are un tatuaj; e greu să mai şochezi cu asta. Pentru că filmul nostru se întâmplă azi, nu trebuia ca ea să pară rece sau rea, ci doar unică în felul ei”.
„Lisbeth este întunecoasă şi îndrăzneaţă, da, dar regizorul Fede o dorea să fie mai prietenoasă ca înainte. Ea trebuia să fie mai profundă astfel încât spectatorii să se regăsească mai bine în ea. N-am vrut să fie un personaj prea gotic, ci i-am dat mai multă vibraţie.”, a declarat designerul de costume Carlos Rosario.
Pentru Foy, faptul că a lucrat cu regizorul Fede Alvarez a constituit o experienţă de iluminare. „Multă lume a înţeles lucrul ăsta, dar el este realmente un regizor foarte special”, susţine Foy. „Este atât de muzical! El înţelege turnarea unui film atât din punctul de vedere al spectatorului cât şi al realizatorului, ceea ce e foarte rar întâlnit. El înţelege faptul că trebuie să schimbi ritmul şi viteza unui film atunci când vrei să comunici ceva despre povestire, sau despre personaje, sau când vrei să menţii interesul spectatorilor. El plănuieşte şi realizează aceste lucruri într-un mod similar cu o linie melodică”.
Personajele
Sverrir Gudnason, care a jucat recent rolul legendarului tenisman suedez Bjorn Borg, în filmul Borg/McEnroe, acum îl interpretează pe întreprinzătorul jurnalist Mikael Blomkvist, prietenul şi aliatul lui Lisbeth Salander. În opinia lui Gudnason, Blomkvist este „ca şi Lisbeth, unul care îndreaptă relele”, şi „probabil una dintre puţinele persoane în care are încredere Lisbeth. Desigur, ei sunt foarte diferiţi. Dar ei împărtăşesc aceleaşi valori. Amândoi caută dreptatea”.
Gudnason continuă: „La începutul povestirii, el se află într-un declin profesional. Bea prea mult, iar ziariştii de scandal încearcă să-l treacă pe tuşă. Şi n-a mai văzut-o pe Lisbeth de vreo trei ani. Dar ea revine în viaţa lui cerându-i ajutor, iar aceasta îl va face să se trezească şi să revină la viaţă”.
Alvarez susţine că Gudnason aduce „o prospeţime aparte” rolului lui Blomkvist, un personaj pe care regizorul îl admiră pentru modul cum relaţionează cu Lisbeth. „El nu-i pune deloc întrebări lui Lisbeth, iar asta e ciudat pentru modul cum reuşesc să se înţeleagă cei doi. El pur şi simplu o acceptă aşa cum e”.
De-a lungul povestirii, trecutul lui Lisbeth Salander revine sub forma surorii ei de mult pierdute, Camilla. Pentru această figură, care o bântuie pe Lisbeth, Alvarez a distribuit-o pe olandeza din Blade Runner 2049, Sylvia Hoeks. „Am văzut-o în Blade Runner şi m-a cucerit”, declară Alvarez. „E atât de bună şi de impresionantă şi de diferită, iar ca actriţă e neaşteptată. Îmi place şi caut întotdeauna neobişnuitul, aşa că a fost o plăcere să lucrez cu ea”.
Spre deosebire de Foy şi Gudnason, Hoeks are de interpretat un personaj nou în povestirile Millennium, deşi Larsson a făcut unele referiri la un asemenea personaj în romanul său original.
În rolul specialistului de la NSA, Ed Needham, care o urmăreşte pe Lisbeth Salander după ce aceasta a reuşit să creeze o breşă de securitate şi să fugă cu un cod secret, Alvarez l-a distribuit pe Lakeith Stanfield (serialul Atlanta de la canalul FX, Sorry to Bother You).
Întregind distribuţia internaţională a lui Alvarez mai sunt Claes Bang (The Square) în rolul unei figuri întunecate din trecutul lui Lisbeth, Stephen Merchant (Logan) în rolul specialistului în calculatoare Frans Balder, care o convinge pe Lisbeth să se alăture cauzei sale, Christopher Convery în rolul fiului lui Balder, August, Synnøve Macody Lund în rolul Gabriellei Grane, şefa securităţii suedeze şi Vicky Krieps (Phantom Thread) în rolul Erikăi Berger, editorul poveştii Millennium.
Aspectul vizual al filmului
În ceea ce-l priveşte pe Fede Alvarez, crearea aspectului vizual al filmului a avut loc înainte ca departamentul de artă să fi făcut primele schiţe, înainte să se ştie cum va arăta Lisbeth. A început în timp ce el îşi aduna echipa de creaţie. Mulţi dintre membrii echipei au lucrat cu regizorul la filmele sale anterioare Evil Dead sau Don’t Breathe. Directorul de imagine Pedro Luque Briozzo, designer-ul de costume Carlos Rosario, sau compozitorul Roque Baños au lucrat cu toţii în trecut cu Alvarez. Lor li s-au mai alăturat Eve Stewart, nominalizată de patru ori la Oscar, ca scenografă şi Tatiana S. Riegel, nominalizată la Oscar pentru realizarea sa din I, Tonya, ca editor.
Întrucât nu mai exista un personaj ca Lisbeth Salander, directorul de imagine Pedro Luque spune că el şi Alvarez au vrut să facă un film în care să povestească, dar să şi arate, în care spectatorul să simtă şi să afle. „Cinematografia trebuie să-ţi spună povestea şi să-ţi dezvăluie personajele. Într-un film contează locaţia, dar şi costumele, luminile, imaginile luate de camerele de filmat, contrastul – filmul trebuie să fie expresiv, chiar şocant. În secvenţele din zăpadă, sau de fiecare dată când Claire se află pe ecran, ochii ei sunt aşa de expresivi, încât ea e capabilă să-şi transmită emoţiile prin intermediul lor…”
„În filmele mele există întotdeauna o contradicţie,” susţine Alvarez. `Avem noi o expresie clasică, ‘filmează secvenţele de dragoste ca pe cele de moarte şi invers, pe cele de moarte ca pe cele de dragoste.’ E ca şi când ai spune: redă frumos secvenţele violente sau negative şi vice versa. Eu vreau ca filmul meu să fie impredictibil, iar publicul să aibă reacţia de surprindere. El rămâne atent pentru că nu obţine secvenţa pe care credea că o va vedea, ci exact reversul ei. Eu cred că dacă spectatorii ar şti dinainte ce va urma în secvenţa următoare, atunci ar înseamna că realizatorii au dat greş.”
Desigur că e bine să-i surprinzi pe spectatori, dar în ceea ce priveşte alura personajului Lisbeth Salander, Alvarez trebuia să redea aspectul şi sentimentul pe care-l aştepta publicul. De aceea, acţiunea filmului are loc la Stockholm, iar Foy vorbeşte cu accent suedez.
Cei care au fost la Stockholm ştiu că acesta e unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume, dar Alvarez dezvăluie o frumuseţe la care publicul nu se aştepta. „Am muncit din greu ca să vă arătăm faţa oraşului Stockholm care ne interesa pe noi. Noi nu arătăm o Europă cu edificii vechi şi frumoase,” spune Alvarez. „În film, noi arătăm un oraş modern, cosmopolit, care reprezintă o Europă cosmopolită. Fiecare personaj pare a proveni dintr-o altă parte a lumii”…
„Noi am dorit însă să accentuăm lumea rece în care se trezeşte Lisbeth când porneşte lupta împotriva statului. Aşadar, Suedia înfăţişată de noi are culori mai reci şi suprafeţe mai colţuroase şi mai tari, pe care nu le poţi străpunge cu uşurinţă. Individul pare aici mai mic, pe lângă zidurile înalte şi aspre”, spune scenografa Eve Stewart.
