După patru zile intense și peste 15 ore de film văzute la ediția aceasta a festivalului internațional de la Berlin, am decis să fac o scurtă pauză și să vă pun la curent cu titlurile care m-au impresionat cel mai tare. Înainte de aceasta, vreau să precizez că m-am concentrat pe filmele din competiție, care au fost foarte variate, atât cu bune, dar și cu rele, unii utilizatori ai rețelei sociale Letterboxd evidențiind ce bine puteai adormi la anumite pelicule. Filmele pe care le voi aminti aici au un impact puternic și abordează subiecte relevante pentru vremurile în care trăim. Să începem!
Prima săptămână la Berlinale. Top 3 filme din competiție
Regizor: Aaron Schimberg
cu Sebastian Stan, Renate Reinsve, Adam Pearson
Statele Unite ale Americii 2024
Limba engleză
112’
Sebastian Stan este protagonistul unei comedii negre cu elemente de thriller ce ilustrează, la New York, viața unui actor aspirant cu fața desfigurată, Edward, ce urmează o operație experimentală de reconstrucție facială, care îi schimbă complet înfățișarea. Începând o viață nouă și având apoi șansa să joace într-un spectacol de teatru off-Broadway, scris de fosta lui vecină și bazat pe condiția sa anterioară, Edward devine obsedat de Oswald, un om care împărtășește aceeași deformare facială și care ajunge să fie plăcut de tot anturajul protagonistului.
Sebastian Stan în rolul lui Edward, după și înainte de reconstrucția facială
Acest film este emoționant și captivant, cu multe răsturnări de situație incredibile, iar regizorul Aaron Schimberg merită toate aplauzele. Dacă inițial pare că prezintă drama unui om, odată cu metamorfoza protagonistului, filmul o ia în cu totul altă direcție și pune accent pe diferența dintre modul în care ne percep ceilalți și cel în care ne percepem noi înșine. Descoperind că Oswald, deși având o condiție similară, este popular și asumat în propria sa piele, spectatorul este încurajat să mediteze asupra diferenței dintre a te complace în rolul de victimă și a accepta integral cine ești.
Actorii Renate Reinsve, Adam Pearson și Sebastian Stan la premiera de la Berlinale
A Different Man este un film puternic care se concentrează asupra propriilor noastre prejudecăți și care pornește un dialog extrem de important în societate despre destigmatizarea persoanelor care se confruntă cu astfel de situații și normalizarea acestora. Actorul și militantul britanic Adam Pearson are neurofibromatoză, asemenea protagonistului, și strălucește în rolul lui Oswald, reușind să reprezinte cu succes această categorie de oameni cu dizabilități. Sebastian Stan interpretează cu măiestrie un personaj complex care, deși transformat pe exterior, pare că nu poate depăși propria gândire toxică asupra condiției pe care o experimentează. Important de menționat este și un moment din conferința de presă în care Stan a admonestat cu blândețe alegerea de cuvinte a unui jurnalist, care s-a referit la protagonist ca fiind “a so-called beast” /”o așa-zisă bestie”. Actorul de origine română a explicat apoi semnificația crucială a cuvintelor pe care le folosim atunci când vorbim despre oamenii care trec prin astfel de situații și necesitatea educării noastre, a tuturor, asupra acestui subiect.
Sebastian Stan pe covorul roșu la Berlinale
2. From Hilde, with Love
Regizor: Andreas Dresen
cu Liv Lisa Fries, Johannes Hegemann, Lisa Wagner, Alexander Scheer, Emma Bading
Germania 2024
Limba germană
124’
Hilde este o tânără femeie, aparent cuminte și liniștită, care intră într-un cerc de rezistență anti-nazistă cunoscut drept “Orchestra Roșie” ce se dezvoltă în Berlinul anului 1942. Aceasta se îndrăgostește de Hans Coppi în timpul verii și încep să opereze un aparat radio și încep să transmită mesaje dușmanilor lui Hitler. Bucuria veștii că Hilde este însărcinată nu durează mult, odată ce sunt deconspirați de Gestapo și prinși în toamnă, iar Hilde trebuie să găsească o putere interioară nebănuită pentru a naște și supraviețui în închisoarea nazistă.
Hans (Johannes Hegemann) și Hilde Coppi (Liv Lisa Fries) la începutul relației lor
Acest film este cu atât mai puternic și înduioșător, cu cât se bazează pe povestea reală a soților Coppi și alternează prezentul sumbru din timpul captivității lui Hilde, cu zilele pline de speranță din vara în care îl întâlnește pe Hans și în care se dezvoltă iubirea lor. În mod interesant, secvențele de flashback sunt prezentate în ordine invers cronologică, începând de la cea mai recentă interacțiune și până la momentul când s-au cunoscut. Pe lângă abordarea temelor iubirii și a curajului, acest film inovează depășind clișee ce ilustrează rezistența eroică, arătând - în schimb - o împotrivire tacită contra puterii totalitare, opresive.
Hans și Hilde în timpul captivității alături de proaspătul lor nou-născut, Hans Coppi Jr.
Actrița Liv Lisa Fries o interpretează excepțional pe Hilde, conturând un personaj complex, isteț, care abordează agresiunea naziștilor într-o manieră fermă, dar în același timp cu o determinare discretă. Nu m-ar surprinde deloc dacă ar primi rolul pentru cea mai bună actriță, întrucât a creat un personaj viu, empatic, complicat. Faptul că la final își aduce contribuția chiar și fiul real al lui Hilde, Hans Coppi Jr. (care are acum 81 de ani), într-un voice over despre părinții lui, a făcut filmul cu atât mai special. Deși spune istoria unui cuplu din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, această poveste pare și astăzi mai relevantă ca niciodată. Având în vedere moartea recentă în închisoare a lui Aleksei Navalnîi, opozantul lui Vladimir Putin, dar și aflarea în ascensiune a partidului german de extremă dreaptă AfD, tema rezistenței binelui împotriva regimurilor opresive devine una urgentă, astfel de povești tragice ca în From Hilde, with Love întâmplându-se din păcate și în zilele noastre.
3. Keyke mahboobe man/My Favourite Cake
Regizori: Maryam Moghaddam & Behtash Sanaeeha
cu Lily Farhadpour, Esmail Mehrabi
Iran / France / Sweden / Germany 2024
Limba farsi
97’
My Favourite Cake, regizat de Maryam Moghaddam & Behtash Sanaeeha, ”prinde” spectatorul încă din primele secunde. Un film emoționant despre iubire și singurătate, pelicula iraniană o are în prim-plan pe Mahin, o femeie văduvă de 70 de ani care decide să-și reîmprospăteze viața amoroasă. Având în vedere că fiica sa este plecată în străinătate și singurele lucruri care îi țin de urât sunt întâlnirile rare cu prietenele și telenovelele, Mahin iese în lume și își caută în mod activ un bărbat. În urma unei întâlniri accidentale cu un taximetrist singuratic, dar simpatic, protagonista începe să simtă că viața mai poate fi palpitantă. Ce urmează este o noapte de neuitat.
Ce m-a impresionat cel mai mult la acest film este căldura și fermitatea pe care o emană eroina, dar și relația tandră ce se formează organic între Mahin și Faramarz, taximetristul. Ritmul peliculei este destul de alert, ceea ce creează multe momente comice, iar publicul din sală a început să râdă încă din primele minute. Dansul dintre cei doi, în care camera se rotește odată cu ei, a fost scena mea preferată: simplă și totuși atât de emoționantă, plină de vitalitate.
O tânără adolescentă mulțumindu-i lui Mahin că a scăpat-o de arest
Deși este preponderent o comedie, filmul are și multe momente de dramă, criticând în mod explicit regimul din Iran. Într-o secvență cheie, Mahin înfruntă cu mult curaj “poliția moralității” și scapă de arest o adolescentă care nu poartă “corect” hijabul. Ea o încurajează apoi pe fată să fie fermă și să se țină tare pe poziții pentru a nu le da în viitor așa-zișilor polițiști șansa de a o hărțui. De asemenea, așa cum declară Sanaeeha într-un interviu pentru revista Variety, filmul încalcă multe reguli impuse de autoritățile iraniene, de la hijabul obligatoriu și băutul de alcool la a arăta personaje feminine care dansează. Într-adevăr, povestea din spatele filmului este cu atât mai relevantă, cu cât regizorii au putut face un astfel de film chiar în Iran, trimițând autorităților un scenariu diferit, al unui scurtmetraj, pentru a primi permise de filmare în spațiile publice. Apoi, când s-a aflat despre ce este cu adevărat vorba în film, s-a făcut o razie la un studio de post-producție și au avut surpriza să afle că filmul este, de fapt, montat la Paris. În consecință, regizorii au primit interdicția de a-și părăsi propria țară și așteaptă un proces început de statul iranian împotriva lor. Cu atât mai emoționant a fost momentul de la finalul proiecției, cu echipa, atunci când actorii principali au ținut în mână o pancartă cu poza celor doi regizori, în semn de susținere. Întrebați de moderatoare dacă au vreun cuvânt de spus, aceștia au tăcut și au arătat spre pancartă.
Actorii Esmail Mehrabi și Lily Farhadpour ținând pancarta cu poza celor doi regizori iranieni
