Uneori filmele şi serialele se grăbesc să-şi dezvăluie aşii din mânecă încă din trailere (un exemplu pe care îl vom discuta curând, Iron Fist). Alteori, echipa de promovare îşi induce publicul în eroare filmând pentru trailere secvenţe care nu se regăsesc şi în lungmetrajul lansat pe ecrane. Evident, a doua metodă este mult mai inteligentă şi incitantă pentru spectatori, căci, în loc să intre în sala de cinema ştiind mai tot ce se va petrece în următoarele două ore, aceştia rămân surprinşi de evoluţia poveştii. Iată şi cazul lui Life/Viaţă, primele semne, un eficient horror SF cu o distribuţie mai mult decât atractivă.
Evident, prima comparaţie care vine în minte este Alien şi această referinţă nici nu dispare pe parcursul filmului. A doua comparaţie la fel de facilă este Gravity. Acţiunea are loc în viitorul apropiat, când pe Staţia Spaţială Internaţională se află şase cercetători ce aşteaptă o sondă de pe Marte. Descoperirea unei celule în eşantioanele de sol marţian deschide drumul către o entuziasmantă (cel puţin la început) revelaţie: pe Marte a existat viaţă, iar dovada irefutabilă se află acum în laboratorul ultrasecurizat al Staţiei. Doar că, hrănită cu glucoză şi în condiţii de viaţă optime, celula se dezvoltă rapid şi în curând facem cunoştinţă cu terifiantul antagonist al filmului, denumit, mult mai inofensiv decât merită, Calvin.
Realizat cu un buget mediu, de sub 60 de milioane de dolari, Life are toate şansele să devină un succes de box office, pentru că reuşeşte cumva să evite confortabilele asemănări cu Alien şi Gravity şi să-şi captiveze spectatorii doritori de adrenalină cu o spectaculoasă urmărire prin cotloanele întunecoase (slavă cerului că nu e un film 3D!) ale Staţiei. Faptul că rolurile principale sunt interpretate de Jake Gyllenhaal, Rebecca Ferguson, Ryan Reynolds şi starul japonez Hiroyuki Sanada este un alt plus al acestui horror realizat cu o impresionantă economie de mijloace.
Poate că în "spaţiu nu te poate auzi nimeni ţipând", dar marea diferenţă dintre Alien şi Life (titlul are o semnificaţie mai largă) este faptul că acţiunea din primul titlu are loc la ani lumină de Terra, în timp ce pericolul din Life are toate şansele să ajungă la sol, condamnând întreaga rasă umană la o foarte probabilă extincţie. Dacă în Alien miza era supravieţuirea membrilor echipajului, în Life ea este distrugerea creaturii sau măcar închiderea ei pe Staţie, chiar cu preţul vieţii oamenilor de la bord. Din supravieţuitori protagoniştii pot deveni salvatori, ceea ce lasă loc construirii unei alte relaţii cu spectatorii care se simt direct vizaţi de acţiunile şi abnegaţia personajelor. Faptul că Gyllenhaal, Ferguson şi Sanada chiar sunt în stare să interpreteze scene emoţionante ajută şi el.
Dar gata cu filozofiile: românii vor merge la acest film pentru suspans şi nu pentru discuţii legate de sacrificiul pentru binele comun. Regizorul suedez Daniel Espinoza foloseşte excelent efectele speciale şi coloana sonoră pentru a crea suspans şi a sublinia pericolul iminent reprezentat de fluidul Calvin. Faptul că acţiunea are loc în condiţii de imponderabilitate oferă ocazia unor cadre spectaculoase, iar caracteristicile fizice ale creaturii şi interacţiunile ei cu oamenii au un potenţial vizual rar întâlnit pe marile ecrane. Sunt toate şansele ca, într-un top anual al celor mai interesante şi terifiante creaturi SF, Calvin să ocupe un loc fruntaş.
Poate că, dezavantajat de comparaţiile cu Alien şi Gravity, Life nu va deveni un horror SF obligatoriu, dar cert este că oferă 100 de minute de suspans eficient.
