Cu siguranţă unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului, care se bucură deja de şapte nominalizări la Globurile de Aur şi se poziţionează astfel ca unii dintre marii favoriţi la Oscaruri, „La La Land" are premiera în cinematografele din România pe 23 decembrie.
Băiatul plus fata și aspirațiile înălțătoare care-i animă pe cei din orașul stelelor – iată elementele care reușesc să evadeze din convențiile banale în „La La Land”, pe măsură ce protagoniștii, un pianist de jazz și o actriță optimistă, se avântă într-o călătorie plină de cântece și dans, care se va transforma într-o poveste de dragoste ce le va schimba viețile. Fiind în același timp o odă adusă farmecului și emoției specifice filmelor clasice, o scrisoare de dragoste adresată orașului Los Angeles, casa viselor nedomolite, și o poveste de dragoste vădit modernă, pelicula îi reunește pe Ryan Gosling și Emma Stone, sub bagheta magică a scenaristului/regizorului Damien Chazelle, un adevărat star în ascensiune (reponsabil pentru minunatul film „Whiplash”, premiat la galele Oscar).
Emma Stone, care a mai lucrat cu Ryan Gosling pentru populara comedie „A naibii dragoste" și a apărut alături de el în „Elita gangsterilor", n-a avut probleme în a răspunde cât mai natural haiosului, carismaticului și chinuitului personaj jucat de Gosling. Emma Stone declară succint: „Ryan a îmbogățit rolul foarte mult: a învățat să joace la pian extraordinar de bine și a fost un partener de dans grozav. Dar ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost umorul său în acest film. Am știut dintotdeauna că Ryan este haios, dar în acest film e foarte, foarte haios. Din punctul ăsta de vedere, lui Sebastian îi merge tare bine.", a concluzionat actriţa.
Distribuit de Freeman Entertainment, „La La Land" aduce o poveste de dragoste emoţionantă cu ritm şi muzică.
Acțiunea filmului începe precum începe totul în L.A.: pe autostradă. Aici Sebastian o întâlnește pe Mia, pe care o claxonează batjocoritor într-un ambuteiaj care reflectă mult prea bine blocajul în care se află amândoi în viețile lor. Amândoi sunt concentrați asupra unor speranțe aproape imposibil de realizat, exact genul de idei care reprezintă forța motrice a orașului: Sebastian încearcă să-i facă pe oamenii secolului al XXI-lea să le pese de jazzul tradițional, pe când Mia încearcă să ducă la capăt măcar o audiție fără să fie întreruptă. Dar niciunul dintre ei nu se gândește că inevitabila lor întâlnire îi va face să acționeze în moduri în care nu s-ar fi gândit să o facă singuri.
Aceste acțiuni, chiar salturi, pe care le fac unul către celălalt, dar și către cele mai neprețuite vise artistice, creează propriul univers extaziant tipic cinematografiei în „La La Land” – un univers care prin lumină, culoare, sunet, muzică și cuvinte face o incursiune în extazul fericirii pe care o urmărim... și în strângerile de inimă provocate de pasiunile peste care nu trecem.
Făcând trimiteri clare către elementele care l-au influențat și, în același timp, asumându-și riscuri considerabile, filmul „La La Land” îi permite lui Chazelle să aducă omagii legendelor cinematografiei, exploatându-i totodată forța actuală pentru a aduce la viață cel mai privat teritoriu uman: cel al relațiilor intime, al viselor personale și al încrucișărilor de drumuri unde deciziile pun în mișcare soarta. Astfel, un univers palpabil de real, dar și încântător, prinde viață pe marile ecrane.
Chazelle spune: „Pentru mine, era important să fac un film despre visători, despre doi oameni cu vise colosale care-i împing de la spate, care-i aduc laolaltă, dar care îi și îndepărtează”.
Acesta continuă: „„La La Land” este un film foarte diferit de „Whiplash”, din mai multe privințe. Dar ambele tratează un subiect care pentru mine e foarte important: maniera în care îți ții în echilibru viața și arta, realitatea și visele, dar și, mai ales, relația ta cu arta și relațiile tale cu alți oameni. În „La La Land”, am vrut să mă ajut de muzică, cântec și dans pentru a spune povestea. Cred că musicalul, ca gen de film, este un mijloc extraordinar de a exprima actul de a ține în echilibru visele și realitatea.”
Deși componentele filmului pot părea eterne, producătorul Marc Platt, un veteran al musicalurilor jucate pe scenă sau transformate în filme, subliniază că abordarea este una nouă. Platt a făcut echipă cu producătorii Fred Berger și Jordan Horowitz, cei doi lucrând îndeaproape cu Chazelle încă de la început pentru dezvoltarea proiectului. „Damien a reînsuflețit genul acesta inspirându-se din elemente clasice, pe care le prezintă într-o manieră care se potrivește vieții contemporane din L.A. El transformă baza pusă de minunatele filme vechi într-un produs atractiv pentru noua generație,” observă Platt.
Pentru a construi acest hibrid format din idei inovatoare și forme clasice, Chazelle a lucrat cu un grup de colaboratori, fiecare contribuind cu propria imaginație. Pe lângă Berger, Horowitz și Platt, din echipa lui Chazelle mai fac parte Justin Hurwitz, compozitorul care își continuă astfel parteneriatul creativ cu Chazelle și care, după ce a compus coloanele sonore pentru „Whiplash” și „Guy and Madeline on a Park Bench”, a avut de data aceasta sarcina de a crea un întreg univers muzical; Benj Pasek și Justin Paul, libretiști de pe Broadway nominalizați la premiile Tony și Emmy, porecliți moștenitorii lui Rogers și Hammerstein în secolul al XXI-lea – cei responsabili cu versurile; Marius de Vries, producător muzical, cel care s-a ocupat de orchestrația din „Moulin Rouge!”, în regia lui Baz Luhrmann, și unul din compozitorii coloanei sonore a peliculei „Romeo și Julieta”, și coregrafa Mandy Moore, cea care i-a adus marelui public numere de dans contemporan în emisiunea „So You Think You Can Dance”, aceasta fiind prima dată când are șansa de a crea numere de dans pentru marele ecran, la o scară foarte largă.
Hurwitz spune că el și Chazelle au căutat moduri prin care să confere un limbaj contemporan – la nivel muzical, vizual și emoțional – acestui gen care riscă să devină nostalgic. „Ideea a fost să facem nu doar un musical, ci un musical despre realitățile dragostei și viselor din Los Angeles-ul contemporan, iar asta ne-a insuflat energie atât mie, cât și lui Damien,” spune compozitorul. „Musicalurile sunt foarte intense, iar noi adorăm această latură a lor, dar în același timp prețuim ideea de surprinde sentimentul real al vieții actuale din acest univers intens”.
Pentru Moore, „La La Land” își are locul său special, suspendat pe granița dintre actual și veșnic. „Filmul prezintă cât de relevant din punct de vedere cultural poate fi această uniune minunată dintre muzică, mișcare, interpretare, cântat și povestit,” concluzionează ea.
Părerea ta
Spune-ţi părerea