Guillermo Arriaga jurizează filmele din competiţia principală a Festivalui de Film de la Veneţia, alături - printre alţii - de Quentin Tarantino, dar mai este pe Lido dintr-un motiv: participă în secţiunea Orizzonti cu scurtmetrajul El Pozo, despre perioada imediat următoare Revoluţiei Mexicane (1914). Într-un interviu acordat în exclusivitate în România publicaţiei Cinemagia, scenaristul cu o nominalizare la Oscar al filmelor Babel, Amores Perros, 21 Grams spune că - dacă ar primi un telefon chiar acum de la Cristian Mungiu - ar accepta pe loc să lucreze cu el; îi este cunoscută perioada comunistă în România din povestirile tatălui său, care şi-a petrecut două săptămâni în ţara noastră pe vremea lui Ceauşescu. Promite că va veni şi el în România pentru a-şi prezenta romanul Retorno 201, deja publicat de Editura Vellant într-o ediţie cu o grafică cubistă, care m-a dus cu gândul la Picasso, tot un artist de limbă spaniolă. Arriaga mai vorbeşte despre administraţia Obama, despre faptul că fiecare ţară are dreptul să acţioneze cum vrea cât priveşte imigranţii, despre recent lansatul Machete, mentori, şi sursa de inspiraţie a scenariilor lui. Iată, în continuare, interviul acordat în Palazzo del Casino de pe Lido de celebrul scenarist şi regizor (The Burning Plain) mexican, o persoană deosebit de caldă, prietenoasă, deschisă.
Machete, de Robert Rodriguez, readuce în discuţie problema imigranţilor mexicani, încă spinoasă în America de Nord, chiar sub administraţia Obama. Dar şi Europa se confruntă cu probleme similare: un subiect fierbinte acum este expulzarea din Franţa a romilor. Situaţia dintre emigranţii români şi localnicii italieni este, în continuare, sensibilă, chiar la trei ani după cazul Mailat... Credeţi că există o cauză comună pentru toate aceste conflicte, poate neînţelegerea celuilalt; care este poziţia dvs în legătură cu problema imigraţiei.
Arriaga: În multe din filmele pe care le-am scris - Babel, The Burning Plain am tratat problema imigraţiei. În primul rând, este o ruşine pentru unele ţări că nu-şi pot face locuitorii fericiţi acasă, şi cu oportunităţi în ţara lor. E păcat că români, mexicani, turci, africani, trebuie să plece din ţările lor, că nu sunt bineveniţi nici măcar acasă din cauza condiţiilor economice. Şi ar fi un semn de naivitate pentru ţările dezvoltate să susţină ideea unui capitalism global, dar fără să-şi asume consecinţele acestuia. De ani de zile acestea luptă pentru existenţa pieţei libere şi pentru graniţe deschise, însă nu înţeleg că în momentul în care se deschid graniţele are loc un schimb. Şi, în al doilea rând, noţiunea de ţară... nu înseamnă nimic din perspectivă istorică. E o noţiune atât de recentă, ca şi cea de naţiune... Pe pagina 2 afli ce crede Arriaga despre Mungiu şi ce ştie scenaristul despre perioada comunismului în România ->->->.
Părerea ta
Spune-ţi părerea