Iată un titlu înșelător (un domeniu foarte snob, devenit loc de antrenament de fapt) dacă nu știi, cât de cât, despre ce e scenariul. Nu e vorba despre o vânătoare de vulpi și nici de Vulpe vânător (ca-n filmul lui Stere Gulea, după Herta Muller, pe care tocmai mi-a pomenit-o, extrem de elogios, o foarte curajoasă și talentată caricaturistă editorialist politic din Venezuela -- chiar și pe vremea lui Chavez: Rayma Suprani). Pelicula începe prin imagini de arhivă, cu splendizi câini tricolori, care să dea de urma animalului, ce urmează a fi împucat, probabil pentru ca, subtil, să ne inducă deznodământul.
Pornind de la o poveste adevărată, regizorul Bennett Miller, care ne-a dăruit „Moneyball”, și nu ne-a plictisit, și nu numai pentru că era cu Brad Pitt, ci cu chestiuni de impresiariat sportiv, care de obicei îl depășesc pe cinefilul obișnuit, dar le-a făcut digerabile, a mers tot în lumea complicată a întrecerilor, mai cu seamă când e în joc o olimpiadă.
Un milionar excentric (așa e definit personajul lui Steve Carell, care nu mai seamănă deloc cu el, cel de până acum, și a cărui misteriosă mamă, pe ecan, e Vanessa Redgrave, la rândul ei de nerecunoscut), eu i-aș zice nebun de legat (doar că atunci când și alții au observat asta, deja drama se produsese), îl ia să-l antreneze pe un campion la lupte. După ce am văzut și strălucitul documentar „Armata roșie”, am înțeles și mai bine miza ideologică a medaliilor, indiferent că-s pentru hochei sau în cazul dat, pentru o luptă , corp la corp, care se extinde la o confruntare foarte încordată, psihologică. Orgoliul omului cu bani e fără margini, dar și ridicolul în care cade, când râvnește la osanale! Victima îi va fi Mark Schultz (alias Channing Tatum, care pare ușor arierat și naiv), dar și fratele său Dave (Mark Ruffalo, care la liceu și facultate, chiar a practicat greco-romanele).
Filantropul, filozoful și filatelistul Du Pont (cum îi plăcea să fie descris) e de o severitate inimaginabilă, dar și permisiv, când e să ofere droguri, doar cocaină(!), și să se auto-servească. Și ar mai fi și relația, cu implicații vag gay, ce pluteşte în aer, între cei doi, recreând ceva din tensiunea cannezului de anul trecut, cu Liberace...
Cu siguranță, că mai ales fizic, i-a solicitat enorm pe protagoniști, și n-a putut să nu-mi fugă gândul spre noua producție a lui Florin Șerban, „Box”. Detaliile , precizia și disciplina la cadru și e clar, și pe platou, unde nimic nu pare scăpat de sub control, nu se pot ignora. Fiecare gest are subînțelesul său, cum ar fi eliberarea cailor după moartea stăpânei și autoritarei, cinico-ironicii venerabilei doamne Du Pont.
Sienna Miller apare și ea metamorfozată, într-o soție ideală, cu copii, scăpând de eticheta femeii cu un trecut glorios și cam abscons!
În concluzie, un film mai degrabă pentru bărbați, cu 134 de minute în care te aștepți că se poate întâmpla orice, inclusiv să piardă mult visata medalie de aur, de la Seul, din 1988, totul într-o tensiune aproape palpabilă.
Încă nu s-a auzit, după cum e moda mai nou, (vezi „Grace de Monaco” sau „Weekend la New York”) de vreun protest din partea famillilor personajelor reale. Nefiind vorbitori (sau cititori ) de română, sper să nu le dau eu ideea)!
Corespondeța de la Cannes 2014 a Irinei Margareta Nistor s-a făcut cu sprijinul SILVA DARK
Părerea ta
Spune-ţi părerea