Povestea lui Ted Bundy, unul din cei mai notorii ucigași în serie ai tuturor timpurilor, privită prin ochii unei femei care l-a iubit și a crezut în el, rulează pe marile noastre ecrane, în regim de premieră.
S-au mai făcut filme, documentare și cărți despre acest ucigaș notoriu, deci de ce s-ar mai produce încă un film? Răspunsul constă în extraordinarul scenariu al lui Michael Werwie, este de părere Joe Berlinger, regizorul filmului.
Prezentând acțiunea din punctul de vedere al iubitei lui Bundy, Elizabeth Kloepferei, povestea e diferită – nu urmărim detectivii care îl vânează pe Ted, nici nu vedem prin ochii lui, nu simțim adrenalina pe care o simte el după aceste crime, nici nu ne întoarcem în locurile unde ascundea cadavrele (cum făcea adesea). În schimb, publicul vede evenimentele așa cum sunt percepute de Liz – Ted e prins într-un coșmar kafkian al coincidențelor nefaste, un om nevinovat căzut în plasa sistemului.
Acțiunea este plasată în 1969. Ted (Zach Efron) este un tip foarte arătos, deștept, cu farmec și afectuos. Liz Kloepfer (Lily Collins), o mamă care-și crește sigură copiii, cedează șarmului acestuia. Pentru ea, Ted e bărbatul visurilor ei, așa că lasă deoparte toate precauțiile, și se îndrăgostește până peste cap de acest tânăr. Cei doi par cuplul ideal cu o viață ca-n filme, până într-o zi, când, parcă de nicăieri, totul se prăbușește, și viața lor perfectă se face țăndări. Ted e arestat și condamnat pentru o serie de crime din ce în ce mai violente. Grijile lui Liz se transformă rapid în paranoia, căci, pe măsură ce probele împotriva lui se adună, aceasta e forțată să recunoască faptul că acest om cu care își împărțise până de curând viața ar putea fi, de fapt, un criminal psihopat.
Declarația regizorului
„Deși doar 5% dintre criminalii în serie sunt americani, America a adăpostit 67% dintre criminalii în serie cunoscuți –2743 în ultimii 150 de ani. Iar FBI estimează că în orice moment operează între 25 și 50 de ucigași în serie în Statele Unite. În ciuda acestor numere, un anume criminal în serie a fascinat imaginarul colectiv american, iar el este… Theodore Robert Bundy.
Povestea lui Ted Bundy este îngrozitoare și dramatică. Bundy se baza pe înfățișarea plăcută pentru a-și seduce victimele, pe care le omora ulterior. Însă el își schimba și strategia, pentru a-i încurca pe anchetatori. A scăpat din arest de două ori prin mijloace îndrăznețe și pline de imaginație. Cu câteva zile înainte de execuția lui din 24 ianuarie 1989, el a recunoscut că a ucis peste 30 de femei între 1974 și 1978, după ce ani întregi negase aceste acuzații, însă experții sunt de părere că Bundy ar fi comis mult mai multe crime.
Însă ceea ce îl diferențiază pe Bundy de ceilalți criminali în serie este celebritatea pe care și-a creat-o și chiar admirația multora care l-au crezut nevinovat, ani la rând. Bundy a folosit media americană pentru a schimba percepția oamenilor despre imaginea unui criminal în serie. Fiind un bărbat alb chipeș și carismatic, iubitele, prietenii și toate cunoștințele nu îl credeau în stare să comită crimele pe care le-a comis, din acest motiv el nu a fost prins atât de ușor. Și chiar și în timpul procesului a atras susținători care nu puteau vedea dincolo de înfățișarea și șarmul lui.
S-au mai făcut filme, documentare și cărți despre acest ucigaș notoriu, dar scenariul lui Michael Werwie spune povestea din perspectiva iubitei lui Bundy, Elizabeth Kloepfer.
„ Această perspectivă mi-a dat ocazia să schimb genul de film despre criminali în serie prin intermediul tensiunii unei aparente acuzări eronate, dar adevărul se conturează treptat.
Oricum, majoritatea spectatorilor știe deja că Ted Bundy este un criminal în serie, totuși sper ca publicul să uite tot ce știa despre Bundy și să vadă lucrurile din perspectiva emoțională a lui Liz, care inițial avea așteptări de la relația lor, dar sfârșește simțindu-se trădată și dezgustată când Bundy recunoaște crimele. În acest fel, filmul nu este despre strategia sau felul în care este prins un criminal în serie, ci mai degrabă despre modul în care e foarte ușor să cazi pradă unui psihopat din cauza credibilității lui. Chiar a iubit-o Bundy pe Liz? Aceasta este întrebarea fără răspuns a filmului – numeroși experți sunt de părere că sociopații nu pot să iubească. Eu nu sunt convins. Însă el a înșelat-o enorm, iar filmul de față explorează natura acelei decepții”.
Regizorul mai spune că proiectul a fost fascinant nu doar violenței lui Bundy, ci mai ales grație duplicității și dualității lui. Privind lucrurile prin ochii lui Liz, vedem cum un vinovat se prezintă lumii și examinăm lovitura emoțională trăită de cei care credeau că îl cunosc. În acest film nu vedem nicio crimă decât la final, o alegere conștientă ce ne va permite să înțelegem că cei care comit fărădelegi nu sunt monștri ușor de recunoscut în societate și implicit ușor de evitat. De fapt, consider că infractorii, de orice fel, sunt oameni aparent obișnuiți care ne-ar putea fi vecini sau antrenori la liceu.
Așa cum afirmă Bundy la finalul filmului: „Ucigașii nu ies din întuneric cu dinți lungi și salivă pe bărbie. Oamenii nu conștientizează că se petrec tot felul de crime în jurul lor. Oameni pe care i-au plăcut, iubit, cu care au trăit ar putea ajunge cei mai diabolici oameni”. Aceasta este adevărata natură a răului – greu de explicat, deseori banală și contradictorie – aspecte ale firii umane pe care am putut să le explorez prin acest film.
