Inclus în bogata secţiune Focus Israel a acestei ediţii a TIFF, Cu fanfara în vizită/The Band's Visit/Bikur Ha-Tizmoret ţi se insinuează în suflet cu tăcerile-i jenate, gesturile mici şi deliciosul absurd al unei situaţii extrem de probabile: cei opt muzicieni ai unei fanfare egiptene aterizează într-un aeroport israelian şi se trezesc uitaţi de soartă (sau, mai bine zis, de comitetul de primire) în deşert. Un flirt şi un autobuz greşit mai târziu, cei opt militari îmbrăcaţi în frumoase uniforme albastre trag după ei opt instrumente în estetice huse negre într-un oraş (greşit) uitat de lume, unde vor trebui să se descurce pentru o noapte, ajutaţi de localnici mai mult sau mai puţin primitori.
Morga muzicienilor azurii va fi sabotată, rând pe rând, ba de micile disensiuni din propriul grup şi încercările chinuite ale liderului de a menţine aparenţele că totul se află sub control, ba de exuberanţa locuitorilor extrem de plictisiţi ai orăşelului fără nume unde nu se întâmplă niciodată nimic, iar autobuzul opreşte doar o dată pe zi. Dar ceea ce ar fi putut fi o lungă succesiune de momente penibile (şi extrem de amuzante pentru spectator), sau, şi mai rău, sublinia eternele disensiuni între evrei şi musulmani, reuşeşte cu multă inimă să arate că graniţele sunt artificiale şi că apropierea şi comunicarea sunt întotdeauna posibile.
Primul film al lui Eran Kolirin, câştigător al unor premii de popularitate la Cannes, beneficiază de interpretarea magistrală a lui Sasson Gabai, un actor de care poate nu ai auzit niciodată, dar pe care n-ai să-l mai uiţi după ce-l vezi în rolul scorţosului Tawfiq, liderul autoritar al micii fanfare. Mii de nuanţe se cuibăresc în ochii lui înconjuraţi de riduri şi-n linia buzelor, care nu s-ar curba într-un zâmbet nici s-o pici cu ceară. Excesiv de corect şi prea atent ca studiata-i prestanţă să nu-i fie ştirbită nici măcar o secundă, Tawfiq o priveşte cu reticenţă pe exuberanta şi descurcăreaţa Dina (Ronit Elkabetz), patroana unei mici bodegi din centrul oraşului, dispusă să-i găzduiască, dar şi distreze pe muzicieni.
Din mici manii, mici gesturi şi mici schimbări ale fizionomiei, Gabai construieşte un colosal portret al unui om între două vârste, devenind o captivantă oglindă a unei generaţii, a unei mentalităţi şi-a unui mod de viaţă. Zdruncinat de aventura din deşertul israelian, Tawfiq îşi lasă învelişul incasabil să se crape centimetru după centimetru, descoperind o poveste extrem de relevantă şi universală. Celelalte personaje merită toţi banii la capitolul umor, o mulţime de contacte interculturale arătând că dialogul şi schimbul de informaţie (uneori utilă, alteori de o magnifică irelevanţă) poate avea loc oricînd între două culturi.
Neapărat de văzut.
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
Cu fanfara în vizită
Părerea ta
Spune-ţi părerea