E de ajuns să citeşti sinopsisul lui Dogtooth/Canin pentru ca interesul pentru acest film din Grecia, câştigător al trofeului Un Certain Regard anul trecut la Cannes, să ţi se ridice până la cer. Avem cea mai improbabilă familie de pe faţa pământului: părinţii îşi cresc cei trei copii, un fiu şi două fiice trecuţi de 20 de ani, într-o izolare totală. Sistemul lor de referinţe este o harabură nemaivăzută, atent (sau poate inconştient) construită de cei doi părinţi săriţi de pe fix, în stare de orice pentru ca progeniturile lor să nu încalce perimetrul curţii generoase, protejate de un gard înalt.
Pentru copii, care nici măcar nu au nume, ci sunt "el", "cea mică" şi "cea mare", zombie sunt floricele galbene, pisicile sunt nişte animale periculoase, în stare să ucidă oameni, carabina o pasăre frumoasă, albă şi aşa mai departe. Izolaţi complet de societate, adolescenţii joacă toată ziua jocuri absurde sub îndrumarea părinţilor, din ale căror reguli stricte nu trebuie să iasă. Una dintre ele este cea mai fascinantă: o dată cu căderea caninului vor putea ieşi în lumea exterioară.
Ceea ce ar fi putut fi o analiză extrem de inspirată a alienării, a inconştienţei şi-a nebuniei - şi, in extremis, a totalitarismului, se rezumă sub regia foarte vizuală a lui Giorgos Lanthimos la o absurdă şi pe alocuri extrem de amuzantă succesiune de mici scenete al căror scop este doar înfăţişarea înşelătoarelor informaţii cu care părinţii îşi educă cei trei copii. O şansă la intrigă apare în momentul în care tatăl aduce o angajată în casă pentru a potoli dorinţele sexuale ale fiului, dar şi acest fir se pierde, din nefericire coerent în universul filmului, fără a face trimiteri către adevăr, societate, relaţionare şi aşa mai departe.
Deşi te lasă să-ţi imaginezi ani de educaţie în care cuvintele au fost folosite cu un cu totul alt sens, conversaţiile copiilor sunt mult prea normale, chiar dacă rostite pe un ton egal, robotic. Din păcate Lanthimos se concentrează mult prea mult pe formă (fără îndoială frumoasă) şi uită - sau lasă sarcina exclusiv pe umerii spectatorului - să construiască pe această extrem de interesantă premisă o analiză a sensurilor care ne înconjoară.
De văzut, dar fără aşteptări prea mari.
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
Canin, ce ar fi putut fi
Părerea ta
Spune-ţi părerea